In timpul acestei generatii, speranta de viata a crescut cu 30 de ani - iar acesti ani nu reprezinta cazuri exceptionale sau patologii.
Au avut loc multe revolutii in ultimul secol, dar niciuna nu e poate mai importanta ca revolutia longevitatii. Traim cu 34 de ani mai mult decat strabunicii nostri. Ganditi-va la asta. O intreaga perioada a vietii adulte s-a adaugat sperantei de viata. Si totusi, cultura noastra nu a inteles ce inseamna asta. Percepem viata ca fiind o curba. Asta e metafora folosita. Te nasti, atingi apogeul la varsta mijlocie si decazi in decrepitudine. Vârsta e vazuta ca o patologie.
Dar multi oameni - filosofi, artisti, medici, oameni de stiinta - privesc altfel ceea poate fi numit „actul al III-lea”, ultimele trei decenii din viata. Ei realizeaza ca asta e o etapa importanta de dezvoltare in viata - la fel de diferita de varsta mijlocie precum adolescenta de copilarie. Se intreaba - ar trebui sa ne intrebam cu totii
Cum sa folosim acest timp? Cum sa traim cu succes? Care e noua metafora pentru imbatranire?
Dar vârsta nu e deloc o boala; e un potential. Si ce e mai important: potentialul nu e rezervat doar catorva. Se pare ca majoritatea celor care au peste 50 de ani se simt mai bine, sunt mai putin stresati, mai putin ostili, tematori.Tindem sa vedem mai mult asemanarile decat diferentele. Unele studii chiar sustin ca suntem mai fericiti.
Nu ma asteptam la asta. Am trait multe episoade depresive. Ma apropiam de 40 de ani, si cand ma trezeam de dimineata, primele sase ganduri erau negative. M-am speriat.Dumnezeule, mi-am spus. Voi deveni o baba artagoasa. Dar acum, ca sunt la mijlocul actului III, realizez ca nu am fost niciodata mai fericita. Ma simt foarte bine. Si am descoperit ca daca ai ajuns la batranete si nu o mai privesti din exterior, teama dispare.Realizezi ca esti tot tu - poate chiar mai mult.”
"E nevoie de mult timp ca sa devii tânar"
Pablo Picasso
Toti ne nastem cu vointa, dar uneori ea e inabusita de greutatile vietii, de violenta, abuz, neglijenta. Poate ca parintii nostri au suferit de depresie. Poate ca nu au putut sa ne iubeasca dincolo de succesul nostru in lume. Poate ca inca avem acea durere psihica, acea rana. Poate ca simtim ca multe din relatiile noastre nu s-au incheiat. Si astfel nu ne simtim completi. Poate ca rolul actului III e sa ne ajute sa ne simtim completi.
Sursa:
TED.com
da,clar traim cu 34 ani mai mult ca strabunicii.Strabunicii mei, veterani de razboi au murit la peste 90 ani fiecare si maama a murit la 50 de cancer. Unde mai pui ca sunt mii de copii si tineri care mor de cancer si alte maladii ale vremurilor mederne :) TRAIM CELE MAI NASALE VREMURI si e cazul sa se intampel nsiote schimbari incpanda cu sistemul medical (condus de farma) si PERCEPTIA ASUPRA VIETII si asupra TOT CE INSEAMNA VIATA! nu stiu de unde ati scos cifrele :) stiati ca, cel mai longeviv om (cartea recordurilor) a trait 173 ani ? noi cat traim ? 200?