Mama are de cele mai multe ori prioritate față de tatăl copilului atunci când vine vorba de creșterea unui copil, dar știați că tatăl joacă un rol psihologic la fel de important în creșterea copilului?
Ultimele cercetari subliniază faptul că rolul tatălui în ecuația familiei este la fel de important pentru dezvoltarea psihologică a copilului ca si al mamei.
Dacă in urmă cu 60 de ani, să spunem, rolurile in familie erau mult mai clar definite, bărbaţii fiind consideraţi "stâlpii" familiei, cei ce susţineau material bunăstarea in casă, dar de cele mai multe ori stricţi şi distanţi faţă de copii, in prezent dinamica s-a schimbat prin faptul că femeile îşi asumă rolul de părinte care îşi urmează cariera, iar bărbaţii - şi aici ne referim cu precădere la cei ce au rol de tată - nu-şi mai găsesc locul.
Citeste si articolul: 13 semne ale unui părinte toxic, pe care mulţi oameni nu le cunosc
Julian Redwood, terapeut de familie și de cuplu, a ilustrat, de asemenea, dinamica familiilor moderne, cum ar fi familiile monoparentale, și a explicat de ce ar trebui introdusă o altă persoană care să echilibreze lipsa unui părinte in aceste situaţii. Acest lucru este esențial, deoarece copilul trebuie să fie crescut, cunoscând că el nu este doar o parte a mamei sau a tatălui, ci că este independent de părinții săi.
Acest lucru se explică prin faptul că cel mai adesea se formează un fel de dependență atunci când un copil este crescut de un singur părinte. Deși el învață să devină responsabil și să învețe singur - uneori crescând puțin mai repede decât alții - poate să existe o îngrijorare apăsătoare subconştientă, din partea părintelui singur, cum ar fi: "Cum se va descurca fără mine? "
Julian vorbește despre rolurile tradiționale ale mamei și tatălui în educația unui copil, iar o relație cu adevărat sănătoasă este una care permite ambilor părinți să fie în acord cu influențele masculine și feminine care intră în joc.
Nu prin stereotipuri, ci într-un mod general valabil, aceasta este una dintre modalitățile cunoscute de a ajuta copilul să atingă un echilibru mental și, în plus, să dobândească și să încorporeze calitățile atât feminine cât și masculine asociate personalității sale, caracteristicilor de bază și vieții sale cotidiene.
Aceasta include calitatea de a fi mai pragmatic sau mai empatic, a sti când sa fie atent, dar și când să nu ia lucrurile de-a gata, să înțeleagă fără a se lăsa manipulat, să-şi găsească puterea interioară dar să știe că este normal să-ți arăți partea vulnerabilă și când să fii atent sau să-ți asumi riscuri.
Potrivit lui Julian: „Această atenţie vis-a-vis de dezvoltarea copilului (care nu trebuie sa vină neapărat din partea mamei) se traduce prin acea persoană care va aloca timp pentru a avea grijă în primul rând de dezvoltarea copilului și a satisface nevoile sale. Creierul unui copil are nevoie de această legătură pentru a se organiza în mod corespunzător iar fără aceasta, oamenii literalmente devin mai mult sau mai puțin nebuni. "
În plus, având ambii părinți activ implicaţi în viața lui, permite unui copil să fie expus la mai mult de un punct de vedere sau de referință. Acest lucru permite copiilor să crească văzând doi oameni cu diferite puncte de vedere, care au dezacorduri, dar care se iubesc și au grijă unul de altul deşi poate au opinii diferite.
Acest tip de facilitare psihologică nu poate veni de la școală, din vizitele de familie sau din cărți, trebuie să existe două persoane puternic înrădăcinate în viața copilului.
Citeste si articolul: Parinti pozitivi, copii pozitivi si increzatori
In plus, studiile au confirmat faptul ca prezenţa activă a tatălui in viaţa copiilor ii face nu numai mai sociabili, ci şi mai isteţi.
Surse:
https://www.sciencedaily.com/releases/2008/02/080212095450.htm
https://www.psychologytoday.com/blog/the-long-reach-childhood/201106/the-importance-fathers
