Denumire stiintifica: Laurus nobilis.
Denumire populara: laur.
Prezentare. Dafinul este planta gloriei, a gloriosilor, a invingatorilor. Cunoscut si sub numele de laur, dafinul a facut istorie in Antichitate, fiind considerat o planta nobila. Este un arbore de mica inaltime – maximum 10 metri – ce-si are originile in zona Mediteranei. Apartine familiei lauraceelor, fiind reprezentativ pentru aceasta grupare de plante. Frunzele dafinului au forma ovala, margini ondulate, sunt consistente si lucioase. Pe fata, frunzele au o culoare verde inchis, cerata. Florile dafinului sunt mici, de culoare alb-galbuie. Fructul este o boaba alungita.
Intreaga planta, dar mai ales frunzele, emana un miros specific, placut. Motiv pentru care frunzele de dafin poposesc, de multa vreme, nu numai pe capul celor atinsi de aripa gloriei, ci si in oalele de gatit, ale noastre, ale tuturor. Dafinul este, in prezent, un condiment recunoscut de bucataria universala (obisnuitele frunze dedafin). Dincolo de aceasta calitate, dafinul are, insa, si o serie de proprietati medicinale semnificative.
Pentru uz medicinal se culeg frunzele si fructele, din care se prepara infuzie, decoct, unguent. Atât din frunzele de dafin, cât si din fructe, se obtine un ulei – uleiul de dafin – numit si unt de dafin, mult cautat de reumatici deoarece are proprietatea de a le alina durerile. Uleiul de dafin este intrebuintat si in industria farmaceutica.
Substante active importante: uleiul eteric si derivatele acestuia.
Intrebuintari. Dafinul face bine pe intreg traiectul gastro-intestinal, precum si in sistemele respirator, muscular si chiar nervos. Mai mult decat atat, dafinul este si un diuretic activ, contribuind chiar si la declansarea ciclului menstrual. Dafinul, sub forma de infuzie sau decoct, revigoreaza activitatea stomacala si intestinala, asigurand echilibru la acest nivel, fiind folosit si in combaterea bronsitele cronice, a gripei, insomniilor, infectiilor buco-faringiene, durerilor de piept, sinuzitelor.
Desigur, dafinul are asemenea efecte si atunci cand este folosit drept condiment, numai ca amploarea e mai redusa, data fiind cantitatea mica de frunze, puse in mancare in primul rand pentru aromele lor si nu cu scopuri medicinale.
