Se spune adesea că având un scop comun ajută la întărirea legăturilor de căsătorie. Acest lucru pare să se aplice in cazul lui Kay și lui Joe O'Regan. În vârstă de 80 de ani, ei sărbătoresc al 57-lea an de căsătorie prin trecerea liniei de sosire, mână în mână, a maratonului din oraşul Cork City.
Participarea la un maraton este o mare realizare deoarece necesită multă pregătire și perseverenţă pentru a alerga pe distanțe lungi până la linia de sosire. Cu toate acestea, traversarea acestei linii este ceea ce aduce cea mai mare bucurie, însoţită de un imens sentiment de satisfacție. Această bucurie devine și mai intensă atunci când traversezi linia de sosire ţinând de mână persoana pe care o iubeşti cel mai mult.
Aceasta este bucuria pe care cuplul O'Regan a experimentat-o.
O cursa si un finish simbolice
Cu ocazia celei de-a 57-a aniversări de nuntă, cuplul O'Regan a trecut linia de sosire a maratonului oraşului Cork City,Irlanda, din 2016, ca semn al dragostei pe care o împărtășesc de mulţi ani. La aproximativ 500 de metri de linia de sosire, cei doi octogenari au decis să se ţină de mâini şi să treacă linia de sosire împreună.
Nu numai că au terminat cursa împreună, dar au şi câștigat, fiind cei mai rapizi la categoria lor de vârstă. Nu a fost prima dată când cuplul a participat la un maraton. În anii precedenți, Kay a participat la aproximativ 113 de curse, în timp ce Joe a alergat in total 29 de curse.
Chiar dacă au preferat să participe la maratoane și curse separate, cei doi au hotărât că particparea împreună la maratonul oraşului Cork City ar fi o modalitate inedită dar adecvată pentru ei să sărbătorească atât aniversarea a 80 de ani, cât și cea de-a 57-a aniversare a nunții.
A alerga un maraton la vârsta de 80 de ani este în sine un fapt impresionant, iată de unde vine energia acestui cuplu extraordinar:
Pe lângă faptul că Joe și Kay sunt modele atât pentru relația lor longevivă cât și pentru sănătatea de care dau dovadă , faptul că au ales să facă acest lucru impreună, ținându-se de mâini, reprezintă "secretul" care le-a dat puterea de a duce la indeplinire această "aventură".
Cercetările au arătat că îmbrăţişările şi strângerile de mână declanșează eliberarea de oxitocină în creier.
Acest neurotransmițător crește încrederea, compasiunea și generozitatea și scade senzațiile de frică și de anxietate.
După 40 de kilometri de funcționare, corpul ar simți cu siguranță durere și disconfort, dar atingerea persoanei iubite poate oferi sprijin și poate reduce considerabil stresul.
Într-un interviu pentru revista sportivă Runner's World, Kay descrie momentul în care Joe i-a apucat mâna în timpul cursei: "A fost ca şi cum mi-a dat energie. Am simţit că pot să merg până la capăt. Am reușit să sprintăm. "
Deși octogenarii au ratat obţinerea recordului mondial Guinness pentru „Cele mai în vârstă cupluri ce au terminat un maraton,“ Kay și Joe continuă să fie o sursă de inspirație pentru noi toți.
Ei nu numai că au fost ci mai rapizi la categoria lor, cu un timp total de alergare de 5 ore şi 25 de minute, dar acest maraton - al 113lea la care a participat Kay - a făcut ca aceasta să obţină titlul de cea mai rapidă alergătoare din oraşul Cork .
Astfel, concluzia cea mai importantă a acestei poveşti de viaţă s-ar putea rezuma la:"iubiţi şi urmaţi-vă pasiunile, iar restul nu va mai conta".
Sursa:https://www.runnersworld.com/general-interest/octogenarian-couple-finishes-final-marathon-holding-hands
