Cum o simpla plimbare in natura te poate ajuta sa te echilibrezi emotional

O plimbare in parc iti calmeaza mintea si poate schimba felul in care mintea functioneaza, contribuind la o mai buna sanatate mentala, arata un nou studiu asupra efectelor fizice ale creierului in timpul unei vizite in natura. Cei mai multi dintre noi traiesc in ziua de azi in orase si petrec mult mai putin timp in natura si in zone cu spatii verzi decat o faceau generatiile din trecut.

Locuitorii din marile orase au si un risc marit de anxietate, depresie si alte boli mentale in comparatie cu persoanele care locuiesc in afara centrelor urbane. Aceste rezultate par sa fie conectate intr-o oarecare masura, conform dovezilor reflectate de tot mai multe studii. Locuitorii din orase cu acces limitat la spatii verzi au o incidenta mai mare de probleme psihologice decat cei care locuiesc in apropierea parcurilor si in plus locuitorii unui oras  prezinta un nivel de stres mai scazut imediat dupa ce viziteaza zone naturale, in comparatie cu persoanele care nu viziteaza  astfel de locatii.

Dar nu este foarte clar felul in care o vizita in parc sau in alta zona verde poate influenta dispozitia.

Contactul cu natura poate modifica creierul intr-un fel care sa ne afecteze sanatatea emotionala?

Gregory Bratman, absolvent al Universitatii Stanford, a studiat efectele psihologice ale vietii la oras. Intr-un studiu recent, el si colegii sai au observat ca voluntarii care faceau plimbari scurte in zonele cu multa verdeata din campusul universitatii Stanford erau mult mai atenti si mai fericiti ulterior, in comparatie cu voluntarii care petreceau aceeasi perioada de timp in apropierea unui trafic intens.

Insa studiul respectiv nu a analizat mecanismele neurologice care au stat la baza efectelor plimbarii in natura.

De aceea, pentru al doilea studiu, publicat in Lucrarile Academiei Nationale de Stiinte, dl. Bratman si colaboratorii sai au decis sa analizeze mai in detaliu efectul pe care o plimbare l-ar putea avea asupra procesului de rumegare a gandurilor.

Rumegarea gandurilor, fenomen cunoscut printre cercetatorii de stiinte cognitive si ca rumegare morbida, este o stare a mintii bine cunoscuta tuturor, in care suntem tentati sa rumegam tot felul de ganduri negative despre noi sau viata noastra. Acest tipar de gandire nu este nici sanatos si nici util. Este un precursor al depresiei si este mult mai des intalnit la persoanele care locuiesc in orase decat la cei care locuiesc in zone indepartate de centrele urbane.

Insa, mult mai interesant pentru scopul studiului efectuat de dl. Bratman si colegii sai este faptul ca rumegarea gandurilor este puternic asociata cu o activitate marita in zone creierului cunoscuta sub denumirea de cortex prefrontal subgenual.

Dl. Bratman a ajuns la concluzia ca daca cercetatorii ar analiza activitatea creierului din acea zona specifica inainte si dupa ce oamenii viziteaza natura, ar intelege mai bine daca si in ce masura natura le influenteaza creierul.

Dl. Bratman si colegii sai au adunat mai intai 38 de adulti sanatosi, care locuiau in oras si le-au cerut sa completeze un chestionar pentru a stabili nivelul normal de rumegare morbida.

Cercetatorii au verificat apoi activitatea creierului la nivelul cortexului prefrontal subgenual, cu ajutorul scanerelor care urmaresc fluxul sangelui prin creier. Fluxul mai mare de sange in anumite parti ale creierului arata de regula o mai mare activitate in aceste zone.

Oamenii de stiinta au stabilit apoi ca jumatate dintre voluntari sa se plimbe 90 de minute printr-o zona linistita a unui parc din campusul universitatii Stanford sau in vecinatatea unei autostrazi aglomerate si zgomotoase din Palo Alto. Voluntarilor nu li s-a permis sa fie insotiti sau sa asculte muzica. Si trebuiau sa se plimbe in propriul lor ritm.

Dupa terminarea plimbarii, voluntarii au revenit in laborator si au repetat ambele chestionare si scanarea creierului.

Dupa cum era de asteptat, plimbarea in apropierea autostrazii nu a calmat mintea oamenilor. Circulatia sangelui din zona cortexului prefrontal subgenual era inca ridicata si rezultatele legate de rumegarea gandurilor au ramas neschimbate.

Insa voluntarii care s-au plimbat in zona linistita si marginita de copaci au aratat imbunatatiri usoare dar semnificative in sanatatea lor mentala, dupa cum au aratat rezultatele chestionarului. Nu mai erau la fel de preocupati de aspectele negative ale vietii lor ca inainte de plimbare.

Si prezentau o circulatie mai scazuta de sange catre cortexul prefrontal subgenual. Acea parte a creierului lor era mult mai linistita.

Aceste rezultate arata “ca iesirile in medii naturale” ar putea fi o modalitate usoara si aproape imediata de imbunatatire a dispozitiei locuitorilor oraselor,

spune dl. Bratman.

Desigur ca raman multe intrebari, spune el, legate de cat timp este necesar in natura pentru o sanatate mentala ideala, precum si ce aspecte ale naturii au efectul cel mai intens de calmare. Este vorba de verdeata, liniste, lumina soarelui, mirosurile pamantului, toate la un loc, sau cu totul altceva care ne incanta si ne binedispune? Trebuie obligatoriu sa ne plimbam sau sa facem o activitate fizica in natura pentru a beneficia din plin de avantaje? Trebuie sa fim singuri sau sa fim cu cineva pentru a amplifica efectele pozitive asupra sufletului?

“Sunt necesare inca multe studii in acest sens,” spune dl. Bratman.

Dar intre timp, arata el, nu poate fi decat benefic sa facem o plimbare in cel mai apropiat parc si sa profitam de sansa de a ne influenta pozitiv, chiar si pentru o perioada scurta de timp, cortexul prefrontal subgenual.

Surse:

http://news.stanford.edu/news/2015/june/hiking-mental-health-063015.html
http://www.pnas.org/content/112/28/8567.abstract
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0169204615000286