Denumire stiintifica: Sambucus ebulus.
Denumire populara: bozie.
Prezentare. Bozul este o erbacee din familia caprifoliaceelor, fiind înrudita cu socul. La maturitate poate ajunge pâna la doi metri înaltime. Creste, adesea, în colonii, formând adevarate paduri în locuri umede, pe terenuri virane, prin pârloage, pe pasuni, la marginea padurilor, în locuri parasite. Are frunze mari, cu miros neplacut. Bozul înfloreste în lunile de vara. Florile sunt albe, grupate în inflorescente. Fructele se prezinta sub forma unor bobite de culoare neagra. Pentru nevoi medicinale se recolteaza frunzele, florile, coaja radacinilor, fructele. Din flori se prepara infuzie, iar din fructe si coaja se poate obtine un decoct.
Substante active importante: taninuri, esente parfumate, zaharuri, acid malic, acid tartric, substante amare.
Întrebuintari. Bozul are neasteptat de multe calitati din punct de vedere medicinal: calmeaza tusea, favorizeaza transpiratia, este diuretic, purgativ, depurativ. Florile de boz se folosesc în terapii împotriva bolilor infectioase si a bolilor cailor respiratorii. Mult mai multe utilizari au fructele, frunzele si coaja cu care se trateaza cistitele, nefritele, edemele, hidropizia, constipatia. De asemenea, bozul este recomandat pentru tratamente în caz de contuzii, având, se pare, calitati de agent revulsiv. Deoarece preparatele de boz pot fi toxice (mai ales cele obtinute din fructe), aceasta planta se va utiliza numai sub îndrumarea unui specialist.
