Despre ambrozie se zice ca ar fi fost hrana zeilor din Olimp si mai mult ca sigur, referinta mitologica sta la baza alegerii numelui biscuitilor vegani produsi la noi in tara. Insa in zilele noastre, ancorate in real, ambrozia e cunoscuta muritorilor de rand mai degraba ca buruiana alergena datatoare de batai de cap. asa ca denumirea brandului s-ar putea sa intrige. Nu ar fi stricat ceva mai multa prudenta.
Daca, totusi, treci cu succes de partea superioara a ambalajului, adica cea care contine numele AMBROZIA, informatiile sunt din ce in ce mai linistitoare si mai incurajatoare: biscuiti vegani fara zahar adaugat, hand made, fara aditivi, „produs cu ingrediente naturale, creat cu drag, din respect pentru trup si suflet”.
Insa parca cea mai imbietoare invitatie de pe ambalaj este denumirea sortimentului de biscuiti. Combinatiile alese de producator sunt melodioase (precum lira zeilor greci), ingenioase si apetisante: „coacaze si trandafiri” „merisor si cocos”, „lavanda si mei”, „nuca si busuioc”. Suna bine, sa recunoastem. Si nici nu sunt asocieri de ingrediente foarte la indemana, la care te-ai gandi zilnic.
Biscuitii cu „coacaze si trandafiri” au fost prima alegere dintr-o sambata ploioasa, cu timp din belsug pentru lectura si tabieturi. Scot cativa biscuiti din pachet si mai prelungesc pret de cateva secunde „cercetarea vizuala” a acestora, inainte de a-i testa cu celelalte simturi. De culoare caramel-aramie si cu pistrui brun-rosiatici (in care intrezaresc promisiunea coacazelor), aproximativ rotunzi, dar avand contururi imprecise, nu sunt intruchiparea perfectiunii, dar formeaza o pereche destul de reusita cu ceasca mea de ceai.
Trec la miros: turta dulce, cu iz de acasa. Si in fine, gustul: prima impresie e tot aceea de turta dulce a copilariei. Dar mai moale si fara scortisoara. La scurta vreme, inunda gustul floral-primavaratic. Categoric, trandafirii sunt personaje cu personalitate puternica in povestea biscuitilor astia. Ma amuz gandindu-ma la versurile Mariei Tanase cu Haida haida de trei ori/ ca-ti miroase gura a flori. Coacazele vin mai la urma, acrisoare, dar nu prea, staruind in gura si dupa ce biscuitul s-a dus, gata.
In ciuda ingredientelor cu potential, care, de altfel, isi fac datoria, senzatia de ansamblu e aceea de „sec”, asa ca biscuitilor nu le-ar strica sa fie scufundati in ceai sau in cafea. Partea buna e ca odata inmuiati, nu se dizolva in bautura, asa cum au prostul obicei alti frati-biscuiti.
Daca de regula, tinzi sa asociezi ideea de biscuit cu aceea de crocant, s-ar putea sa fii surprins. Textura biscuitilor ambrozia e mai degraba pufoasa. Avantajul (daca nu cumva esti Hansel sau Gretel) e acela ca nu lasa firmituri prin casa sau pe unde intentionezi sa ii mananci. Si mai exista un beneficiu esential: desi iti atenueaza pofta de dulce, nu ramai cu sentimentul de vinovatie pe care il pot avea asupra ta multe alte variante de desert, ci te simti curat ca dupa o zi de post. asa ca: fara zahar adaugat, fara firmituri, fara vinovatie, dar cu gust de flori, copilarie si fructe, daca tragi linie, s-ar putea spune ca iesi destul de bine.
V-a apucat o pofta de biscuiti creati cu drag si de un dulce fara zahar? Ii gasiti aici.
Articol scris de: Mirona R Pavel
Photo credit: Mirona R Pavel