Denumire stiintifica: Bellis perennis.
Denumiri populare: banutei, paralute.
Prezentare. Aceasta planta erbacee, cunoscuta sub numele de banuti sau paralute, ajunge pâna la maximum 15 cm în perioada de maturitate, fiind prezenta, laolalta cu alte ierburi si buruieni, mai ales pe fânete – de la câmpie si pâna la munte. Face parte din familia compozitelor. Frunzele sunt dispuse într-o frumoasa rozeta. Florile, adunate în capitule, sunt mici si rotunde, remarcându-se prin colorit, fiind albe sau rosiatice. Datorita florilor sale, aceasta planta este cultivata si pentru decor. În scopuri medicinale se folosesc florile si frunzele. Se prepara infuzie, tincturi, se extrage un ulei. În practica medicinala se fac si comprese cu tinctura sau cu decoct de frunze si flori.
Substante active importante – compusii acestei plante sunt putin cercetati. Se stie doar ca are în compozitia sa o esenta, care, se pare, este agentul medicinal principal.
Întrebuintari. Preparatele de banuti sunt un tonic pentru întregul organism, un revitalizant important. Au, de asemenea, proprietati expectorante si febrifuge (reduc frisoanele, febra), fiind si un diuretic rapid.Utilizare – atât extern, cât si intern. Potrivit prof. dr. Ion Gherman, pentru uz intern preparatele din banuti se folosesc în cazul migrenelor, iar pentru uz extern în cicatrizarea ranilor. Totusi, lista afectiunilor în care aceasta planta are efecte benefice este mult mai lunga: dermatoze, furunculoze, traumatisme, reumatism, guta, insuficienta hepatica si renala, astm, laringita.
Potrivit marelui specialist Jean Valnet, ceaiul preparat din „banuti este recomandat copiilor slabi sau care nu se dezvolta”.
