Atasamentul a devenit “camin” sau o stare implicita catre care vrei sa te reintorci din nou si din nou, in parte fiindca nu cunosti altceva.
Viata devine o batalie intre dorinta ta constienta de a fi fericit si dorinta ta inconstienta de a mentine starea de lucruri. Esti intr-o batalie intre doua atasamente. De aceea viata este asa dificila.
Oricine este afectat de atasamente?
Da, este un fenomen universal. Daca esti o fiinta umana, esti afectat de atasament intr-un anumit grad sau in altul.
Cum stiu daca am un atasament?
Ai un glas critic launtric care te face sa te simti prost.
Ai sentimente si comportamente negative pe care nu le poti controla constient.
Te sabotezi singur.
Faci lucruri despre care stii ca nu sunt bune pentru tine.
Atragi oameni nesanatosi in viata ta si ii tii acolo.
Stii ce ai nevoie, dar nu poti sa te hotarasti sa faci asta.
Rezisti schimbarii.
Iti gasesti scuze sa ramai in felul in care esti, chiar daca esti nefericit.
Ai tendinte autodistructive.
Esti bolnav si obosit sa traiesti in modul in care traiesti, dar continui sa traiesti asa.
Involuntar te pregatesti de esec.
Si asa mai departe...
Cum de n-am auzit niciodata de atasamente?
Psihologia moderna nu a imbratisat idea de baza ca noi cautam involuntar ceea ce nu este bine pentru noi.
Acesta este un concept radical are intoarce pe dos cele mai personale eforturi de dezvoltare.
Esential, atasamentele sugereaza ca tu sa cauti ceea ce nu vrei in viata si sa o faci din nou si din nou, apoi sa ascunzi acest fapt de tine insuti.
Majoritatea oamenilor nu vor sa auda asta, chiar daca exista potentialul de a se elibera de constrangerea lor auto-aplicata.
Cine a adus acest concept?
Edmund Bergler, doctor in medicina. Bergler a fost un coleg al lui Freud, si care a publicat peste 300 de documente stiintifice cuprinzand cercetari in jurnalele medicale si a scris 25 de carti. Ai auzit vreodata de Edmund Bergler?
De ce ar trebui sa imi pese de atasamentele psihologice?
Deoarece atasamentele tale contribuie mai mult decat orice altceva la nefericirea ta. Imagineaza-ti, cauti inconstient insasi lucrurile din viata pe care le urasti in mod constient. Faci asta deoarece, cu mult timp in urma, ai devenit atasat de acele sentimente vechi, neplacute, dar familiare.
Pot sa trec dincolo de atasamentele mele?
Da. Asta cere o reeducare despre modul cum lucreaza psihicul tau. Educatia este simpla si directa, dar foarte diferita de orice altceva ai auzit inainte. Pentru a face asta insa in primul rand trebuie sa fii sincer cu tine insuti si sa reconesti aceste atasamente iar apoi sa le expui ca ceea ce ele sunt cu adevarat!
Surse pentru acest articol cuprind:
http://www.naturalnews.com/041315_psychological_attachments_mental_health_happiness.html - atasamentele
Articolul nu esre eronat, doar cu o exprimare putin diferita....."atasamentul de respingere", eu i-as fi spus intr-un limbaj accesibil"frica de respingere", pentru ca de fapt acest lucru a vrut sa scoata in evidenta articolul. Frica de respingere, fruca de cintrol, frica de privare. Si as completa, ca nu exista atasamente pozitive. Indiferent de ce tip de "atasament pozitiv " ar fi vorba(persoane, situatii, lucruri) in momentul cand esti privat de unul din acestea, intri in suferinta. Verificat. Singurele atasamente pozitive in opinia mea sunt atasamentele fara ds: sentimentul de iubire neconditionata, iertare, acceptare.
bine de stiut...bun articol
Toate sunt doar vorbe nu ma face sa ma simt alt fel ma simt ca la scoala daca sar putea face fapte ar fi ceva savami arate ce sunt acele cuvinte
conceptul de a tinde sa repeti experiente negative este mult mai vechi si nu se numeste astfel. dar indiferent de nume sau paternitatea conceptului, nu e rau scris ce am citit mai sus. Lipseste insa explicatia "eliberatoare", sau nu am avut eu rabdare sa ajung la ea. Pentru ca repet experienta din copilarie, cand citeam pe diagonala problemele (de mate), dorind sa ma repun in aceeasi situatie, poate poate obtin alt rezultat. :-)
Extraordinar de util acest articol , scris clar, simplu, pe intelesul tuturor.
Marius, Bergler a fost un cecetator, ti se pare putin ,daca nu esti multumit de articol(unde nu poate cuprinde tot) citeste-l si poate atunci o sa fii de acord.
Definitia data atasamentului in acest articol este complet eronata. Atasamentul poate fi si pozitiv. Cred ca trebuia nuantat, plus ca nu se bazeaza pe nici o dovada ca asa este, fiind doar o opinie.
d-na silvia ,imi cer iertare ,dar cele scrise in acest articol au rezonat cu sufletul dvs. de copil ?eu nu stiu ce scrie in cartile de specialitate ,dar stiu ce a simtit sufletul meu citind acest articol ..si el ,sufletul meu , are speranta ca iata usor usor va fi eliberat de aceste traume ,sa fie din nou senin si fericit .Pentru autorul articolului :va rog continuati cu materiale ajutatoare sau sugestii de carti ,cursuri etc .
Informatiile sunt sub orice critica! Acest articol este o sursa de dezinformare si nu de informare.Autorul putea macar sa se osteneasca sa deschida o carte de psihologie sa citeasca definitiile conceptelor pe care le trunchiaza si amesteca dupa cum i se pare (probabil) ca suna mai spectaculos! \
;)