Fiecare gura de aer pe care o inspiram contine aproape 21% oxigen. Oxigenul este un element fundamental al vietii. Fara oxigen, am muri in cateva minute. Acest gaz inodor si incolor este, din pacate, prea putin inteles de medici, desi in multe tari este folosit in terapii sau chiar in tratamente decontate de stat.
Medicii au o mare lipsa de incredere in oxigen, din cauza unor informatii complicate si gresite primite in timpul studiilor la facultatea de medicina, care spun ca excesul de oxigen ar putea sa suprime nevoia de a respira a pacientilor cu cancer la plamani sau sa duca la orbirea nou-nascutilor prematuri.
Nu a fost nevoie decat de propagarea superficiala a ideii ca bolnavii au deja un nivel ridicat de radicali liberi iar suplimentarea cu oxigen nu ar face altceva decat sa induca formarea de radicali liberi, pentru ca oxigenul sa nu mai prezinte interes ca forma de terapie. Se administreaza ca terapie complementara, dar niciodata ca baza de tratament. De fapt, medicii prefera sa foloseasca medicamente ce implica riscuri mult mai mari cand au de a face cu pacientii ce sufera de boli cronice.
Medicii sunt de parere, in general, ca daca sangele are un nivel de oxigen in limite normale, (Sat O2), atunci nu mai ai nevoie de o suplimentare cu oxigen, cu exceptia unor situatii de urgenta. Insa multi bolnavi cronici sunt intr-o stare de hipoxie celulara, adica nu au suficient oxigen care sa ajunga la nivelul celulelor.
Mai exact, oxigenul este necesar la nivelul mitocondriilor, unde serveste drept substrat pentru respiratia celulelor, ciclul Krebs si fosforilarea oxidativa, pentru a produce ATP, elementul de baza pentru energia corpului. Oxigenul patrunde in celule prin difuzare pasiva si o presiune graduala. Pentru a intelege mai bine, trebuie sa ne gandim ca, atunci cand membranele sunt inflamate din cauza unei boli, este nevoie de mai multa presiune pentru ca oxigenul sa patrunda prin acestea.
Sunt multe lucrari stiintifice care sprijina utilizarea terapiei cu oxigen hiperbaric {TOHB}, care are efect antiinflamator, neuro protector, antiinfectios si contribuie la vindecarea tesuturilor afectate. Cu toate acestea, accesul la aceasta terapie este foarte limitat, din mai multe motive.
Dr. Jamie Deckoff-Jones a absolvit Universitatea Harvard si Colegiul de medicina Albert Einstein si in prezent practica medicina in propriul sau cabinet din Tucson, Arizona. In perioada 2000-2004 a folosit terapia hiperbara in Great Barrington, Massachussettes, unde a tratat leziuni pe creier si alte afectiuni neuro inflamatorii, printre care autism si boala Lyme rezistenta la tratament. A avut rezultate excelente cu anumiti pacienti si imbunatatiri in anumite cazuri, considerate fara speranta.
Exista studii stiintifice, putine, dar in crestere, care sprijina folosirea mai pe larg a acestei forma de terapie. In acest sens, trebuie mentionate lucrarile publicate de dr. Daniel Rossignol si colaboratorii sai, despre terapia cu oxigen hiperbaric in autism si boala intestinelor inflamatorii, care confirma potentialul utilizarii acestei terapii intr-o serie larga de boli neuro imune.
In Anglia exista o retea de camere hiperbarice recuperate din Marea Nordului, folosite in scopuri caritabile, cu care se trateaza scleroza multipla si, mai recent, paralizia cerebrala si alte leziuni la copii, gratis sau in schimbul unei donatii minime. Peste un milion de tratamente au fost facute in decursul mai multor decenii. Experienta lor colectiva a demonstrat ca este o terapie eficienta si sigura.
Sunt doua moduri in care doza de oxigen se poate mari peste nivelul aerului atmosferic de la nivelul marii. Poti mari concentratia de oxigen inspirata sau poti mari presiunea ambientala cu ajutorul unei camere speciale; ambele metode au ca rezultat cresterea moleculelor de oxigen din fiecare respiratie, astfel incat mai mult oxigen poate fi transportat la nivelul tesuturilor. Combinand metodele, poti furniza doze mari de oxigen prin terapia cu oxigen hiperbaric.
Se mai pot folosi si camere portabile sau genti Gamow, folosite pentru tratarea alpinistilor care sufera de rau la inaltime. Camerele hiperbarice, folosite de personalul autorizat, sunt produse la standarde de siguranta si, atat timp cat acestea se respecta, nu prezinta riscuri. Cu o pregatire adecvata, terapia cu oxigen hiperbaric se poate folosi si acasa. Este, insa, preferabil, sa fie folosita in medii specializate, sub indrumarea unor cadre medicale pregatite in acest sens.
Experienta acumulata in marina si in industria scufundarilor a dovedit ca scufundarile repetate de-a lungul unei perioade lungi de timp in conditii de aer comprimat pot afecta creierul si incheieturile din cauza bulelor de nitrogen. Acesta este si unul dintre motivele pentru care scafandrii profesionisti folosesc Nitrox, un gaz cu o concentratie mai mare de oxigen decat aerul din atmosfera.
Astfel, camerele hiperbarice, desi pot fi folosite si fara oxigen, sunt, de fapt, mai sigure pe termen lung daca sunt folosite cu oxigen, asa cum este mai sigur sa te scufunzi cu Nitrox in loc de aer. Camerele mai mici au un orificiu care se poate conecta la un concentrator, astfel incat pe masura ce camera este presurizata cu aer, pacientul sa poata respira aer imbogatit cu oxigen printr-o masca.
E F F BUN ARTICOLUL EU FAC RESPIRATIE CONTROLATA , CONSTIENTA AJUTA F MULT
Buna, Gheorghe, În timpul ședințelor de oxigen hiperbaric, pacientul respiră oxigen pur sub presiune mai mare decât cea atmosferică normală. Această terapie se utilizează adesea în scopuri medicale pentru a trata diverse afecțiuni.În ceea ce privește respirația controlată, aceasta poate fi un complement benefic la tratamentul cu oxigen hiperbaric dar nu numai. Respirația controlată poate ajuta la relaxarea și reducerea anxietății pacientului. Cu prietenie, Manuela - Viața Verde Viu
Bun articolul!
Era o chestie sa pui și un link la o clinica din tara :) în rest faceți treaba buna