Comandă telefonic 0770 363 621 Contul meuDespre noiContact
MeniuCaută

Ierbarul cu povești: Menta

Vă propun să ne reîntoarcem pe vremea în care eram școlari și scolărițe, pe vremea când ni se cerea să realizăm propriile ierbare. Din librării luam ierbarele gata legate,  care aveau cca 30 de foi de expunere iar noi, culegeam plantele, le presam și uscam, după care le montam pe colile ierbarului, într-o anumita ordine, specificând arealul, specia, genul și familia din care făcea parte planta respectivă.

E bine de știut că ierbarele au aparut cam prin anii 1550 și se spune că adevaratul inventator al ierbarului ar fi botanistul italian Luca Ghini (1500-1556), profesor de botanică la Bologna. 

Ierbarul său conținea cca 300 de plante dar, din păcate, acest ierbar nu s-a mai păstrat. S-a păstrat însă un alt ierbar, al unui medic din Basel Felix Platter (1536-1614) care a inventat presarea și uscarea plantelor pentru a putea fi păstrate într-un ierbar. Dar, lumea botaniștilor îl consideră pe Luca Ghini drept părintele ierbarelor.

Haideți acum să facem împrerună, aici pe V V V,  un ierbar virtual și în loc să punem pe câte o coală o anumită plantă, să punem de fapt povestea ei, deoarece fiecare plată își are legendele si povestile sale pline cu tâlc și mai ales să alegem povești despre plantele cunoscute și folosite în  tradiția nostră populară, povești preluate de la moșii și strămoșii noștri, cu gândul de a le duce și noi mai departe, predându-le generațiilor viitoare.

 

Una dintre cele mai simpatice expresii românești din popor este „a freca menta” în sensul de a trage chiulul, a te face că lucrezi dar puțini știu însă că această simpatică  expresie a fost adusă in zona Tulcea, de mai vechii greci, stabiliți prin acele locuri odata cu răspândirea lor în Balcanice a avut loc între sec.al XVIII-lea si al XIX-lea.

În Grecia Antică era obiceiul ca înainte de a se servi mâncarea, slujitorii trebuiau să curețe, să spele pe jos, sa spele masa și să o frece cu mentă pentru a da un miros plăcut iar vara de a aduce un aer răcoritor.  Numai că slujitorii au ajuns să se sustragă de la muncile mai grele și se băteauîntr ei care sa frece menta... deoarece era o sarcina mult mai usoara, fentând de fapt muncile mai grele, ajungând să frece menta ore în șir în loc să care apă de la izvor, în loc să  care lemene din pădure si sa le crape...

In Legendele Olimpului găsim un personaj foarte interesant, o mireasă divină, o „nimfă” numită Minthi, una din iubitele zeului  tărâmului de jos: Hades. Minthi începuse să se laude ca era iubita lui Hades și că  ea  ar fi mult mai frumoasă decat Persefona, soața și regina de drept lui Hades. Așa se face că Persefona a aflat de iubirea interzisă a soțului ei și s-a plâns mamei sale, Demeter, Zeița cerealelor.

Demeter, drept răzbunare, a prefăcuto pe Minthi într-o buruiană oarecare, chiar banală față de alte plante dar Hades, cuprins de regrete, i-a dăruit acestei buruieni o mireasmă divină și câteva dintre puterile magice ale Afroditei. Astfel, Minthi a fost prefacută în Mentă care pastrează și azi, sublimate, mireasma, savoarea și vraja iubirii divine. În Grecia chiar există un munte care păstrează amintirea acestei iubiri: Muntele Mentei, de lânga Pylos.

Menta face parte din vechea familie a ierburilor Afroditei: rozmarin, cimbru, cimbrișor, măghiran (oregano, sovârf), busuioc, roiniță sau levănțică. 

 

Utilizarea mentei de grădină insă datează încă din Egiptul Antic. Există dovezi într-un text medical egiptean din anul 1550 î.Hr. care afirmă că menta de grădină avea abilitatea de a ușura simptomele manifestate la nivelul stomacului.

 

Menta era atât de valoroasă în Egiptul antic încât era utilizată în loc de bani. Utilizarea mentei de grădină ca valută poate fi urmărită până în ziua de azi, deoarece cuvântul `mint` (mentă) din engleză, înseamnă și monetărie.

 

Menta este menționată și într-o altă legendă, despre  ospitalitate și o  casă frumos mirositoare. Povestea istorisește despre doi oameni în vârstă erau in vizită într-un sat în care au fost întâmpinați urât, cu grosolănie. Nu li sa oferit nici hrană, nici băutură, și nici un loc în care să stea. Cei doi oameni vârstnici au fost, în cele din urmă, invitați la masă de un cuplu tânar, mult mai saraci. Înainte de a mânca, aceștia a curățat masa cu mentă iar cu această ocazie, au împrospătat și aerul din casă. Cei doi călători s-au relevat a fi Zeus, (regele zeilor) și Hermes, (fiul său). Ei au transformat casa cuplului într-un templu și au consacrat ca Menta să rămâna un simbol al ospitalității.

În limbajul victorian, „menta” simbolizează virtutea. De la mijlocul anilor 1600 până la cel al anilor 1800, funcția de Răspânditor al Ierburilor a fost un job recunoscut oficial regal în Anglia. Acesta împrăștia literal brațe de ierburi aromate, inclusiv mentă, în preajma apartamentelor regale britanice și cu ocazia ceremoniilor publice, pentru a alunga mirosurile neplăcute.

Cea mai mare putere a mentei, spun manualele secrete ale Stăpânilor Ierburilor, este aceea de a îmbuna, de a împăca, de a trezi şi de a îmbunătăţi … mintea.

Ei spuneau că un ceai sau un pahar de vin în care s-au „odihnit” şi „s-au răsfăţat”, timp de câteva ore, 3 sau 4 frunzuliţe de mentă, coboară asupra minţii inspiraţia divină, entuziasmul. Adică o fac asemenea minţii zeilor, atotştiutoare, fericită, inventivă, fecundă, înţeleaptă şi iubitoare.

Vă întrebați de ce am ales ca prima plantă din ierbarul nostru virtual, să fie Menta? Am ales Menta deoarece în această perioadă se spune că Menta poate dezvolta cele mai puternice energii subtile și mai ales spirituale. 

Înălțarea Domnului a fost consemnată pentru prima dată de Eusebiu din Cezareea din anul 332 care, în scrierile sale menționeaza că a avut loc la 50 de zile după Înviere.  Acum însă,  Înălțarea Domnului  se sărbătorește la 40 de zile de la înviere,  dată stabilită definitiv undeva către sfârsitul secolului al IV-lea și începtul secolului al V-lea.

Sunt foarte importante aceste 40 de zile, deoarece majoritatea misticilor spun că sufletul se desparte de cele lumești, de locurile pe unde a trait, abia  după 40 de zile de la moartea corpului. Iar Menta, are un rol esential în aceste 40 de zile.

Înălțarea Domnului va avea loc anul acesta pe 2 Iunie iar acum, ne aflam chiar în intervalul celor 40 de zile dintre Înviere și Înălțare. În tradiția noastră populară, aceasta zi a fost numită „Paștele Cailor” sau „Ispasul”  (Ispas fiind un fost un cioban vesel din fire care ar fi fost un martor ascuns la înălțarea Domnului, care a povestit mai apoi miraculoasa întamplare tuturor). Cu „Paștele Cailor”, este o altă frumoasă poveste...

Cum Ispasul nu cade în fiecare an la aceiași dată, cu timpul, expresia „La paștele cailor” a ajuns să insemne „niciodată” sau „la Sfântul Așteaptă”.

O „Poveste de Ispas” cu aromă de menta ne-a spus-o muzeograful maramuresan Ștefan Florian, de la Muzeul de Etnografie si Arta Populara Maramureș

Poveste de Ispas cu aromă de mentă | eZiarultău

Așa cum orice fabulă își are „Morala” sa, orice poveste despre o anumită plantă  își are „lecția” sa. Iată „Lectia” Mentei: 

Poti dezvolta autovindecarea doar învățând să fi mai bun, să te ști bucura de viață, să respecți iubind lumea și mai ales pe tine însuţi …liniştit, împăcat şi îmbunat. Cuminte.
Menta vindecă doar liniştind, potolind şi cu-minţind mişcările haotice ale minţii şi sufletului, pe care le destinde, le despovărează şi le bucură, pentru că, de cele mai multe ori, neplacerile digestive, „spasmele” şi „crampele” minţii provoacă spasmele şi crampele stomacului.
Ne ajută să ne regăsim pe noi înşine, să ne deschidem spre noi înşine dar şi spre ceilalţi, ne trezeşte spiritul şi pofta de viaţă, prin urmare stimulează şi apetitul.



Concluzii si recomandari

Am învațat foarte multe lucruri din glumele multor popoare dar, au existat două glumițe –să le spun așa, din folclorul evreiesc care mi-au dus zâmbetul pe buze, mai ales că parafrazau doua dintre cele mai cunoscute poezii Eminesciene.

Prima glumiță se referă la cunoscuta poezie „Și dacă ramuri bat în geam” 

Pragmatici cum sunt evreii, aceștia au lămurit problema:

„Și dacă ramuri bat în geam, n-or să mă mai deranjeze: tai ramurile să nu mai bată în geam”.

A doua glumiță este și mai simpatică, referindu-se la poezia „Pe langa plopii fără soț”:

„Pe lânga plopii fără sot, adesea am trecut ... dar ce gheșeft am făcut?”

Asa zic si eu acum: am parcurs împreună povestiri și legende despre Mentă, prima plantă pusă în ierbatul nostru virtual de pe VVV și întreb retoric: care să fi fost rostul de a fi citit acest articol?

Mai întâi, sunt povestiri frumoase care pot fi spuse copiilor între 3-5 ani inainte de a se culca. Nu neglijați poiveștile spuse înainte de culcare deoarece aceste povești vor contribui la un somn fericit, sănătos și odihnitor oricărui copil iar mai apoi aceste povești vor defini personalitatea copilului sintetizată mai târziu prin expresia „cei sapte ani de acasă”, poveștile avand un rol major în educația copiilor.

Apoi, din aceste povestiri și legende, aflăm si alte lucruri despre Mentă, putând înțelege mai bine care este rolul și locul acestei aromatizate plante numită Mentă.

Revenind la comunitatea noastra Viața Verde Viu și la magazinul atât de bine înzestrat, putem să ne achiziționam cam tot ce ne dorește sufletul nostru (și la prețuri accesibile pentru orice buzunar) astfel, vom privi cu alti ochi produsele  VVV  legate mai ales de Aromaterapie, din care exemplific aleatoriu doar câteva: 

Avand în casă măcar un tip de difuzor emisiv de arome și un flacon din ulei esential de Mentă, putem realiza adevărate minuni în casa noastră, mai ales când așteptăm musafiri sau după plecarea musafirilor.

Celor care ați avut răbdarea să citiți acest articol până la capăt, vă dedic o frumoasă poezie scrisă de  scriitorul și poetul Emil Brumaru (1938-2019): Cântec naiv

De ce nu vrei să-nnebuneşti la ora cinci
După-amiază, când e-atât de bine,
Şi în sufrageriile adânci
Să faci pe preşuri tumbe dulci cu mine?

M-aş milogi-n dulapuri vechi să-ţi pui
Rochia moale şi, rămasă goală,
Ne-am bate cu lichioruri amărui
De chimion şi mentă glacială.

Iar către-amurg, făr-a mai ţine minte
Cine suntem, aproape de mătasă,
Îngenunchind pe paturile sfinte,
Am da cu sufletele noastre foc la casă!

Articol scris de Gheorghe SALAJAN, cristaloterapeut, designer (bijuterii handmade).
Adaugă comentariul tău
Primești săptămânal inspirație verdevie
promoții și prețuri speciale, acces la tombole și concursuri exclusive...
Termeni și condițiiCookiesConfidențialitate GDPRDisclaimerANPC
Copyright 2022 Viata Verde Viu | Produse naturiste, sfaturi sănătoase și rețete gustoase. Toate drepturile rezervate.
Black Goat Media SRL, Nr. Reg. Com.: J24/139/2013, CIF: RO31225151