Ierbarul cu povești: Coacăze

Florile de coacăze de până la 1 cm lungime pot fi albe, galbene, galbene-verzi, roz, roșii sau violete. Un grup de flori poate conține de la 5 la câteva zeci de flori. Înflorirea coacăzului depinde de zonă, începe în aprilie-mai și poate dura până la sfârșitul lunii iunie.

Fructul unei coacăze este o boabă rotundă sau oval-alungită. Boabele de coacăze au un gust dulce-acru, acru, dulce sau pot fi fade, complet insipide. Culoarea boabelor poate fi neagră, roșie, albă, gălbuie, cerneală, lucioasă, mată sau cerată.

Clasificarea modernă include aproximativ 190 de tipuri de coacăze, fiecare dintre acestea având anumite caracteristici. Următoarele soiuri sunt considerate cele mai interesante: Coacăz negru (Ribes nigrum /Rusia; Mongolia și toată Europa); Coacăz roșu (Ribes rubrum/ Rusia si toata zona forestiera a Europei); Coacăz sangeriu (Ribes sanguineun); Coacăz alb (Ribes niveum/Pădurile umede din Europa si Asia); Coacăz de aur (Rines Aureum/ Canada, Mexic); Coacaz de gheață (Ribes glaciale/ China, India; Pakistan/Himalaya)

Toate speciile de coacăze cultivate au ascendență asiatică și europeană. Cea mai semnificativă sursă istorică de cultivare a coacăzelor a fost în Rusia în timpul secolului al XI-lea, când acestea au fost cultivate mai ales în grădinile mănăstirilor și unele așezări rurale.

Știați că...

• Coacăzele albe sunt în general disponibile din iunie până în septembrie și sunt specifice emisfere nordice. Ele cresc în principal comercial în Olanda și Belgia, deși există o cerere mare de grădini interne pentru tufe de coacăze albe în Marea Britanie, cu câteva plantații mici în grădini de bucătărie.
  
• Mici, parfumate, acrișoare și pline de vitamine - astfel s-ar putea rezuma descrierea coacăzelor roșii. Excelente depurative, vitaminizante, imunostimulatoare, aceste fructe au fost considerate drept un elixir al tinereții, medicament natural, cu proprietăți multiple pentru organism.
• Coacăzele roșii fac parte din familia Grossulariaceae și sunt clasificate botanic ca Ribes rubrum și Ribes sativum. Sunt una dintre cele peste 150 de specii din genul Ribes, care include și specii de coacăze negre, coacăze albe și agrișe. Coacăzele roșii cresc pe arbuști lemnos robust, de aproximativ 1,5-2 metri înălțime. Boabele de mărimea unei perle sunt grupate lejer în fire alungite și au o strălucire oarecum translucidă. Pielea lor roșie strălucitoare acoperă o carne pulpoasă care conține 3-12 semințe comestibile mici. Mai puțin puternic aromate decât coacăzele negre, dar mai acre decât coacăzele albe, oferă arome de zmeură, merișor, agrișă, rubarbă, note de trandafir și un final moderat acid.
• Coacăzele negre au fost cândva populare și în Statele Unite, dar au devenit mai puțin obișnuite în secolul al XX-lea, după ce agricultura de coacăze a fost interzisă la începutul anilor 1900, când coacăzele negre, erau considerate o amenințare pentru industria forestieră din SUA. Interdicția federală privind creșterea coacăzelor a fost mutată în jurisdicțiile statelor individuale în 1966 și a fost ridicată în statul New York în 2003, prin eforturile horticultorului Greg Quinn. Drept urmare, creșterea coacăzelor revine în New York, Vermont, Connecticut și Oregon la nivel de stat din august 2021. Deoarece interdicția federală americană a redus producția de coacăze la nivel național timp de aproape un secol, fructul rămâne în mare parte necunoscut în Statele Unite.

100 grame de coăcaze conține: Calorii: 63 kcal; Carbohidrati: 15 g; Proteine: 1,5 g; Grasimi: 0,5 g; Fibre: 4,5 g; Acid Folic: 8 mcg; Niacina: 0,3 mg; Acid pantotenic: 0,4 g; Piridoxina: 0,6 g; Riboflavina: 0,5 mg; Tiamina: 0,5 mg; Vitamina A: 230 UI; Vitamina C: 180 mg; Sodiu: 2 mg; Potasiu: 0,1 mg; Calciu: 55 mg; Cupru: 0,5 mg, Fier: 1,5 mg; Magneziu: 24 mg; Mangan: 0,25 mg; Fosfor: 60 mg; Zinc: 0,3 mg.

Diferența dintre Coacăze

Cele mai populare și solicitate sunt coacăzele negre și roșii, mai rar - albe. 

Care este diferența dintre diferitele tipuri de coacăze în afară de culoarea boabelor?

La coacăzul negru, toate părțile supraterane ale plantei sunt extrem de parfumate și aromate, grație uleiurilor esențiale conținute în glandele speciale, amplasate dens pe suprafața inferioară a frunzelor.

 

Spre deosebire de coacăzele negre, roșii și albe practic nu miros, fructele de pădure au un gust mai acru și mai apos. Prin urmare, puteți obține cu 10% mai mult suc din fructele de pădure roșii și albe decât din fructele de coacăz negru.

 

Coacăzul negru este deținătorul record al conținutului de acid ascorbic; coacăzul roșu conține de 4 ori mai puțină vitamină C. Compoziția chimică a coacăzelor roșii și albe este aproape identică și totuși diferența dintre coacăzele roșii și albe este că albul pierde roșu în vitamina C.

 

Se obișnuiește propagarea coacăzelor roșii și albe prin împărțirea tufișului, coacăzele negre, spre deosebire de acestea, sunt mai des propagate prin butași.

Coacăzul negru diferă de roșu și alb prin faptul că nu tolerează seceta. Coacăzele roșii și albe sunt mai puțin solicitante în ceea ce privește umiditatea și tolerează mai ușor lipsa de apă.
Coacăzele negre sunt mult mai vulnerabile la boli și dăunători. Coacăzele roșii și albe se îmbolnăvesc mult mai rar.

Coacăzele roșii și albe sunt relativ durabile și pot crește timp de 15-20 de ani fără transplant. Coacăza neagră începe să degenereze vizibil după 6-7 ani. În plus, coacăzul negru are nevoie de o formare regulată competentă a tufișului, altfel îngroșarea excesivă are un efect dăunător asupra randamentului și sănătății plantei în sine.

Povestea unui tort

Marea Britanie crește mai multe coacăze negre decât orice altă țară Europeană iar englezii sunt recunoscuti ca fiind neintrecuti patiseri care folosesc coacăzele negre și roșii, pentru a realiza superbe tarte, plăcinte, sucuri, gemuri și jeleuri.

 

Rusia s-a dovedit în schimb a fi cea mai veche țară care a folosit Coacăzele pentru sănătatea generală a corpului și în alimentație, mai ales în prăjituri cu Coacăze, din care cauză vă propun să ne întoarcem în timp, pentru o superbă poveste –adevărată, a anilor 1900. Este vorba despre o întâmplare petrecută în viața celei mai mari balerine a lumii:

 

Anna Pavlova (1881-1931)
„Nu dansează; se înalţă şi pluteşte ca şi cum ar avea aripi.“

 

Anna (Matveevna) Pavlova, născută în anul 1881 (prematur) într-o familie săracă, în Rusia a fost cea mai mare balerină din lume. Formată la Teatrul Imperial din Sankt Petersburg unde a ajuns în scurtă vreme „Prima Balerină” iar rolul care i-a adus consacrarea și recunoașterea mondială a fost „Lebăda Albă” din „Lacul Lebedelor” a lui P. I. Ceaikovski.

 

Cu foarte mult curaj, Anna Pavlova se rupe de Teatrul Imperial și își face propria companie de balet: un act foarte întreprinzător și îndrăzneț. Ea a făcut turnee singură... timp de douăzeci de ani până la moartea ei. A călătorit peste tot în lume unde călătoriile erau posibile și a prezentat baletul milioanelor de oameni care nu văzuseră niciodată vreo formă de dans occidental.

 

Așa se face că în anul 1926, ea a pornit în primul ei turneu, dând reprezentații atât în Australia cât și în Noua Zeelanda, unde, la Wellington începe frumoasă poveste de dragoste neîmpărtășită. Inspirat din tou-tou-ul frumoasei balerine, tânarul Chef al restaurantului unde era cazată Anna Pavlova în Wellington, cuprins și de fiorii dragostei ce i-o purta pe ascuns balerinei, a respectat indicațiile staff-ului ei (de fapt se crede ca ar discutat chiar cu soțul balerinei, Victor Dandre, care era și managerul său) de a realiza o prăjitură sau tort cu cât mai puțină făina, care sa aibă multă frișcă și cât mai multe fructe de pădure.

Sunt multe dispute pe marginea tortului făcut cu aceasta ocazie: pe de-o parte cine a inventat tortul și pe de alta parte, ce fructe conținea tortul. Să nu uităm ca Anna era rusoaică și crescută cu fructele de pădure cunoscute acolo, așa că din acest tort nu puteau lipsi frăguțele, murele, zmeura sălbatică și ... coacăzele dorite atât de mult de balerină.

Însă, cum să faci un tort la care blatul să conțină doar puțină făină sau deloc? Așa se face că tânărul bucătar inspirat de muza dragostei, a inventat blatul fără făină, realizat cu bezele suprapuse iar între ele foarte multă frișcă în care erau scufundate toate fructele de pădure îndrăgite de balerină.

Toate agențiile de presă ale vremii au transmis evenimentul iar tortului i-a rămas numele de „Tort Pavlova” și așa a ajuns cunoscut, apreciat, iubit și dorit în toată lumea.

La nici 50 de ani, Anna află că suferă de o boala gravă la plămâni (Pleurezie), că nu va mai putea dansa toată viața și ca doar o operație complicată i-ar putea salva viața. În câteva zile de la acest moment balerina a pierdut în faţa bolii: a murit la Haga, de pleurezie, cu câteva zile înainte să împlinească 50 de ani.

Ultimele ei cuvinte au fost: “Pregătiţi-mi costumul de lebădă!” Ceea ce s-a şi întâmplat. A fost pusă în sicriu în rochia ei preferată, iar conform tradiţiei vechiului balet, în ziua în care ar fi avut următorul spectacol acesta s-a ţinut, dar cu un reflector îndreptat mereu către partea de scenă goală, acolo unde ar fi trebuit să apară ea.

Anna Pavlova a trecut în neființă dar Tortul care acum îi poartă numele a ajuns să fie admirat și dorit la fel cum a fost ea admirată și iubită de milioane de admiratori. Mai mult, datorită respectului față de marea artistă, prăjitura sau tortul Pavlova nu se servește decât la ocazii cu totul speciale.

Site-ul ViațaVerdeViu și Coacăzele

Asemenea „fructe supreme” cun sunt Coacăzele, nu puteau lipsi de pe site-ul nostru.

Mai întâi să prezentăm Coacăzele negre naturale și liofilizate ( fructe confiate, cu conținut de zahăr redus, obținute printr-o conservare unică, fără conservanți sau aditivi, prin care nu se distruge structura celulară a fructelor).

Aceste Coacaze negre, ambalate într-un gramaj potrivit (30 gr) sunt pe site-ul nostru de la LyoLife, primul brand românesc de fructe liofilizate cărora li se mai spun și
„Alimente cu viață”.

Aceste bomboane au un gust delicios ce îmbină perfect beneficiile mierii de Manuka cu gustul proaspăt al coacăzelor, aducand un plus de Vitamina C, nota benne: toate ingredientele acestor bomboane sunt 100% naturale.

În încheierea acestei frumoase povești din „Ierbarul nostru”, vă ofer una dintre rețetele care se apropie cel mai mult de realitatea tortului oferit de tânărul bucătar, Annei Pavlova: aici.

***

Articol scris de Gheorghe SALAJAN, cristaloterapeut, designer (bijuterii handmade).

Bibliografie: https://ro.imadeself.com/komnatnye-cvety/smorodina-eto.html