Acest articol este un extras din cartea Dr. Rudolph Ballentine, Dietă şi nutriţie. O abordare ayurvedică a alimentaţiei (Curtea Veche Publishing, 2007)
Filosofia nutriţiei
Nutriţia nu se poate limita doar la studiul alimentelor. Sistemul digestiv este important, dar mult mai importantă este mintea, care joacă un rol crucial în nutriţie. Ştiinţa nutriţiei de care dispunem, ştiinţă care a descoperit atât de multe, nu este adaptată să lucreze cu interacţiunea minte-nutriţie. Asemenea unei maşini uriaşe, apatice, se învârte în cerc, returnând in formaţiile legate de biochimie şi fiziologie, uitând de posibilitatea de a avea în vedere noi direcţii.
Opinia minoritară — reacţia „alimentelor naturale“ împotriva ştiinţei materialiste moleculare şi a alimentelor ei procesate, deşi este adevărată până la un punct, este în esenţă mai degrabă negativă de cât pozitivă. Parte a tendinţei recurente de „întoarcere la natură“ reprezintă o reacţie de înţeles faţă de aspectele mecanizate şi sterile ale civilizaţiei occidentale moderne. În plus, accentuarea ei se face din exterior. Răspunsuri le pe care le oferă la problemele nutriţionale au o legătură mai mare cu calitatea alimentelor de cât cu starea de conştienţă a persoanei care le consumă. Se acordă atenţie puţină potenţialului unui individ de autocontrol în vederea modificării cerinţelor nutriţionale.
Prea frecvent se limitează la concluzia naivă că ar trebui să ne întoarcem la viaţa din peşteră —sau cel puţin la cea din junglă. Rolul minţii şi potenţialul conştienţei sunt încă neglijate. Bineînţeles, majoritatea şcolilor de nutriţie acordă o oarecare atenţie holismului. Susţinătorii alimentaţiei naturale insistă în legătură cu faptul că alimentele sănătoase ne fac mult mai vigilenţi şi sănătoşi din punct de vedere mintal. Numeroase cărţi noi despre oligoelemente, hipoglicemie, megavitamine şi psihiatrie sugerează o conştientizare tot mai mare, chiar şi printre cei mai tradiţionalişti medici şi oameni de ştiinţă, a faptului că nutriţia poate avea efecte importante la nivelul minţii şi funcţionării mintale. Dar, mai întâi, este vorba de chimie şi apoi de conştienţă. Mintea este încă afectată de dietă, mai degrabă decât viceversa.
Mintea şi nutriţia
A existat o tendinţă în creştere de concentrare asupra aspectelor fizice, farmacologice şi materiale care afectează funcţionarea statusului mental. Bineînţeles, de pe vremea lui Descartes şi chiar anterior, mintea şi corpul erau privite în mare ca fiind independente. În ultimele decenii, totuşi, mintea a ajuns să fie considerată ca nefiind altceva decât un produs al creierului. Acesta, în schimb, este considerat pur şi simplu un computer complicat, a cărui funcţionare poate fi afectată prin modificarea structurii lui moleculare şi a mediului, indiferent dacă aceasta se face prin intermediul psihiatriei ortomoleculare sau al medicamentelor.
Folosirea tranchilizantelor a deschis drumul, alimentând ideea că mintea putea fi supusă unui control biochimic. Succesele recente în folosirea tratamentului cu oligoelemente şi megavitamine în tulburările psihiatrice şi studiul hipoglicemiei au accentuat tendinţa de a considera mintea ca fiind mai degrabă un rezultat al evenimentelor materiale şi fizice. În timp ce acestea pot conduce la o mai bună recunoaştere a importanţei anumitor nutrienţi, cum ar fi cuprul şi zincul, ameninţă să perpetueze o abordare deja prea mecanicistă şi materialistă a fiinţei umane. Tratamentul nutriţional a degenerat într-o analiză computerizată şi un regim elaborat astfel.
Această abordare ignoră total importanţa minţii şi efectele pe care obiceiurile intelectuale şi emoţionale individuale le au asupra cerinţelor nutriţionale (efecte discutate în capitolul 18 pentru niacină şi vitamina C). Trece, de asemenea, cu vederea alte aspecte importante ale nutriţiei, cum ar fi capacitatea individului de a simţi, discrimina, selecta şi de a se recrea printr-o abordare exploratorie, empirică a dietei, care stimulează starea individuală de conştienţă şi alegerile personale.
Medicina orientală şi medicina occidentală
Acesta este aspectul în care perspectiva orientală asupra medicinei şi nutriţiei serveşte la echilibrarea extremei occidentale. Din punctul de vedere al medicinei ayurvedice, aşa cum am văzut, conţinutul alimentelor este considerat important, dar niciodată nu se află pe primul loc. Deşi se recunoaşte că dieta are o influenţă importantă asupra minţii, aceasta din urmă influenţează mult mai puternic nutriţia.
Individul are întotdeauna puterea de a ieşi din lanţul cauzal şi de a-şi restructura dieta sau chiar de a modifica modul în care digeră sau prelucrează alimentele. Nu este vorba aici de niciun exerciţiu extraordinar de autocontrol prin yoga, deşi astfel de reuşite au fost în registrate la cei antrenaţi special.
Vorbim despre capacitatea minţii — atitudinea şi starea psihică a individului — de a afecta modul în care absoarbe şi metabolizează alimentele sau chiar modul în care combină moleculele pentru a forma propriii nutrienţi.
Un astfel de exemplu este sinteza aparentă a vitaminei C de către femeile care alăptează, un fapt de altfel surprinzător în virtutea incapacităţii acceptate anterior şi aparent bine documentate a fiinţei umane de a produce această vitamină. În anumite moduri, poate prin integrarea perspectivelor orientale cu ştiinţa occidentală, trebuie să stabilim o bază filozofică pentru a vedea mult mai limpede diferenţa dintre maşină, cu componentele ei metalice, sau eprubete, cu părţile lor anorganice, unde conceptele mecanice sunt în general adecvate, şi ţesuturile vii, unde acestea nu mai sunt potrivite.
Citiţi mai mult în cartea scrisă de Dr. Rudolph Ballentine, Dietă şi nutriţie. O abordare ayurvedică a alimentaţiei, apărută la Curtea Veche Publishing.
