(ViataVerdeViu) Traia odata, in rasarit, un rege, a carui intelepciune lumina tara ca un soare, a carui desteptaciune nu era intrecuta de nimeni si a carui bogatie de departe o
intrecea pe a tuturor. Intr-o zi, un vizir a venit la el cu o fata trista: "Marite Sultan, tu esti cel mai intelept, cel mai mare si cel mai puternic om din regatul nostru" a spus el. "Tu esti stapan peste viata si peste moarte" .
Dar ce am auzit in timp ce calatoream prin regat? Peste tot oamenii te lauda. Dar unii vorbesc foarte urat despre tine. Fac glume si se plang de deciziile tale intelepte. Cum se poate una intampla una ca asta, tu, cel mai puternic dintre cei mai puternici, sa exista atata nesupunere in imparatia ta?". Sultanul a zambit indulgent si a spus: "Ca orice alt om din regatul meu, tu stii cate am realizat pentru voi toti. Sapte tari sunt sub stapanirea mea. Sub domnia mea, sapte tari au progresat si au prosperat.
In sapte tari, oamenii ma iubesc pentru dreptatea mea. Cu siguranta, ai dreptate. Pot sa fac multe lucruri. Pot sa tin inchise portile uriase ale orasului meu, dar exista un singur lucru pe care nu pot sa-l fac: nu pot inchide gura lumii. Este lipsit de importanta ceea ce spun oamenii rau de mine. Ce este cu adevarat important este ca fac bine."
Sursa:
About the Difference between City Gates and Mouths, in: Nossrat Peseschkian (1986), Oriental Stories as Tools in Psychotherapy, Merchant and the Parrot, Springer-Verlag, Berlin, p.37
Traducere: Maria Diaconescu
