Comandă telefonic 0770 363 621 Contul meuDespre noiContact
MeniuCaută
  1. Viata Verde Viu
  2. Blog
  3. Parenting
  4. Despre această perioadă fără precedent. Despre cum o gestionez și mai ales despre ce învăț parcurgând-o

Despre această perioadă fără precedent. Despre cum o gestionez și mai ales despre ce învăț parcurgând-o

Sunt de părere că avem de învățat din fiecare experiență pe care o parcurgem – bună sau rea. Altfel ...de ce o trăim ?

Sunt de părere că avem de învățat din fiecare experiență pe care o parcurgem – bună sau rea. Altfel ...de ce o trăim ? Da, ne bucurăm de experiențele bune, ne afectează profund experiențele negative, dar convingerea mea este că trecem prin viață pentru a învață la fiecare pas. Este însă o alegere conștientă. Putem fi nostalgici după o perioadă fericită, ușurați că am scăpat după o perioadă grea … și putem alege să facem mai mult de atât : să învățăm câte ceva din tot ce am trăit, să punem aceste învățăminte într-un colț din inima noastră, sau din mintea noastră (fiecare cu alegerea lui), și să ne întoarcem acolo oricând avem nevoie de un zâmbet sau de un sfat. Este important însă să ne activăm acea zonă conștientă, prezentă și autentică din noi.

Nimic nou până acum. Vreau să vă împărtășesc însă ce învăț eu din experiența fără precedent a anului 2020.

Nu sunt în prima linie, percep trăirile acelor oameni curajoși doar prin știri și informații din presă. Sunt un om obișnuit, mamă și fiică, și scriu din perspectiva mea.

Au trecut aproape trei săptămâni de când #stamacasa, mai exact de când s-au închis școlile. Eu și fetițele mele de 6 și respectiv 8 ani. Lucrez de acasă, iar ele fac școală online.  Asta în două cuvinte. Cum merg de fapt lucrurile ? Păi… am construit un plan, de comun acord, pentru a menține un ritm cotidian. În fiecare zi avem perioade de lucru, pauze, timp pentru gimnastică, timp de joacă, timp de masă etc . Nu a fost dificil să construim planul ci …  să fim consecvente în a-l urmări. Și nu vorbim de o zi, două, nouă ci … de mult mai mult. Un ocean de incertitudine... nimeni nu știe când se va termina. Cum menținem ritmul ? Nu sunt multe opțiuni : consecvență și perseverență. Dar nu rigid, ci cu diplomație, flexibilitate și blândețe. Fără așteptări excesive, dar și fără compromisuri inutile. Ritmul în viață este mai important decât mi-am imaginat. La fel și flexibilitatea. Avem nevoie de secvențe de muncă și relaxare succesive, pentru a ne menține concentrarea și a păstra un tonus bun. Nu este nimic științific în ceea ce spun, este doar ceea ce simt pe propria piele.

Comandă acum Plasma Marină BIOCEAN - Energie, Hidratare și Nutriție Celulară! blogSare celtică blogCoșul de cumpărături de 500 lei de pe Viața Verde Viu, vine cu 3 CADOURI la comanda ta! blog
 

24 de ore permanent împreună, zile, săptămâni în șir – inevitabil apar neînțelegeri, conflicte, negări, respingeri. Uneori parcă ne sufocăm între pereți. Vremea nefavorabilă ne-a împiedicat să ieșim chiar și în jurul blocului. Și așa a trebuit să ne activăm la maxim creativitatea. După ce au trecut dezinteresate prin toate jocurile pe care le avem (și nu sunt puține), a fost mai mult decât necesar să inventăm alte  ... atracții. Culmea e că nu a fost așa greu și cele mai multe idei au fost ale lor, ale fetelor mele :

-    Putem să curățăm noi cartofii?

Nu mi-a venit să cred… chiar am ajuns acolo .. ? Ele la bucătărie și eu să mă relaxez ? Nu e cam devreme, totuși ? Asta mi-a trecut prin cap în fix o secundă. Răspunsul mi-a ieșit instant:

-    Daaaaaa! Chiar vă rog! 

-    Pot să dau eu cu aspiratorul?

-    Și eu! (a două voce din fundal)

Alt șoc. Chiar li se pare distractiv să dea cu aspiratorul ? Ce puteam să zic decât…

-    Da, sigur ! Puteți să o faceți chiar zilnic !

Ei, nu, nu reduc creativitatea la treburile casnice. Dar a fost o surpriză plăcută și utilă. Am inventat însă jocuri mărunte, spectacole de teatru, concerte live (vai de vecini, dar și ei au copii), jocuri de cuvinte, dansuri, trasee prin casă și moduri de a aranja șervețelele la masă și de a tăia cașcavalul la micul dejun.

Și mi-am mai exersat ceva : răbdarea și ascultarea reală. Iar și iar, în fiecare zi, răbdare să reiau firul după ce sunt întreruptă de 50 de ori din ce am și eu de făcut, să privesc cu atenție ce a realizat fiecare, ce a desenat, cum a confecționat din hârtie un fluturaș (și o lebădă, și o barcă și … simțeam că explodez… dar am respirat), să ascult ce le-a supărat (în medie 20 de supărări pe zi), ce au inventat, la ce s-au mai gândit, ce își doresc să le aducă iepurașul, dar mai vine iepurașul ? (întrebare pusă de cel puțin 100 ori). Am avut răbdare să își probeze amandoua tot ce au prin dulapuri, să vădă și să văd ce bluze le-au rămas mici, dacă li se potrivesc rochiile mele, dar pantofii mei ? și să punem la loc împreună tot ce au scos de prin dulapuri.  

Și așa am ales să consider că am primit un cadou inestimabil în această perioadă : timpul autentic petrecut cu ele. Mă plângeam în mine (pentru că nu mi place să mă plâng către lume) și îmi reproșăm că nu petrec suficient timp cu ele. Fetele mele stau 10 ore la școală & after (cam cât stau și eu la serviciu) și ne rămâneau vreo 2 ore împreună seară până la nani. Foarte puțin ! Ei bine, acum recuperez din plin și simt până în ultima celulă din corpul meu bucuria de a fi cu ele clipă de clipă. Am timp să le privesc în ochi când ne vorbim, să le văd bucuria exprimată cu toată fețișoara lor, am timp pentru sute de îmbrățișări și pupici, acum când încă își doresc să petreacă timp cu mine (va veni repede și perioada în care vor zbura din cuib) și pentru confesiuni de care cred că nu voi avea parte toată viață (sau, poate… ?). Am timp pentru băițe prelugite, pentru codițe nenumărate, pentru pupat fiecare degețel, șters fiecare lacrimă, mângâiat fiecare șuviță rebelă de păr și gâdilat burtici exact atât cât își doresc ele… și încă un pic în plus, cum spunea o bună prietenă.

Deci trag linie și respir : sunt oameni acolo, afară, care luptă cu ceva nevăzut și periculos, fără să știe când se va termină această nebunie. Nu am voie să mă plâng nicio secundă. Sunt în siguranță cu cele mai dragi ființe din lume. Și le doresc tuturor ceea ce am eu și ce am învățat în această perioada. Dar îmi doresc să vedem și luminița … și sper cu toată ființă mea că, după ce va trece totul, ne vom regăși mai empatici, generoși, răbdători și … conștienți.

 Articol scris de Laura T. - Comunitatea Viața Verde Viu     

 

#stam acasa #perioade dificile
Adaugă comentariul tău
Primești săptămânal inspirație verdevie
promoții și prețuri speciale, acces la tombole și concursuri exclusive...
Termeni și condițiiCookiesConfidențialitate GDPRDisclaimerANPC
Copyright 2024 Viata Verde Viu | Ghidul tău de sănătate holistică și magazin online cu alimente, suplimente și produse bio.. Toate drepturile rezervate.
VVV Health Company SRL, Nr. Reg. Com.: J24/1813/2022, CIF: RO46758101