Regizoarea Penelope Jagessar Chaffer dorea sa stie despre substantele la care fusese expusa pe perioada sarcinii: puteau ele sa-i afecteze copilul nenascut inca? Asa ca a cerut cercetatorului Tyrone Hayes sa o puna în tema cu una dintre substantele pe care el le studiase îndeaproape: atrazina, un ierbicid fololosit pentru porumb. (Hayes, un expert în amfibieni, este un critic al atrazinei, care are un efect îngrijorator asupra dezvoltarii broastelor.) Hayas si Chaffer sunt împreuna la TEDWomen si ne spun povestea lor.
Transcript:
Vroiam sa întreb daca este vreun doctor prezent. Nu, glumeam doar. Este interesant, deoarece acum sase ani cand eram însarcinata cu primul meu copil am descoperit ca cel mai folosit conservant în produsele pentru îngrijirea copiilor mimeaza estrogenulatunci cand acestia patrund în corpul uman. De fapt este foarte usor ca un compus chimic dintr-un produs sa intre prin piele în corpul uman. Iar acesti conservanti au fost decelati în tumorile mamare.
Asa a început povestea mea pentru realizarea acestui film: "Copilul toxic". Nu îti trebuie mult timp sa descoperi statistici uimitoare despre acest subiect. Una este aceea ca voi si eu, noi toti avem între 30 si 50.000 de substante în corpurile noastre pe care bunicii nostri nu le aveau. Si multe dintre ele sunt acuma legate de incidentele extrem de numeroasede afectiuni cronice ale copilariei pe care le observam în tarile industrializate. Va voi arata cateva statistici. Spre exemplu în Marea Britanie, incidenta leucemiei infantile a crescut cu 20 % doar într-o generatie. Statistici foarte asemanatoare despre cancerul la copii, în S.U.A. În Canada, unul din 10 copii au astm. Este o crestere de patru ori.
La fel se întampla peste tot în lume În Statele Unite, probabil cea mai uimitoare statisticaeste o crestere de 600 % în autism si în afectiunile din spectrul autismului precum si la alte disabilitati de învatare. Din nou, vedem aceste tendinte în toata Europa, în America de Nord. Iar în Europa, în anumite regiuni din Europa, vedem o crestere de patru ori în cateva defecte ale aparatului genital la nastere. Interesant, unul dintre aceste defecte este crescut de 200 de ori în U.S.A. Cu cresteri pana la cer ale afectiunilor cronice ale copilariei ceea ce include si alte aspecte, precum obezitatea si diabetul juvenil,pubertatea prematura.
Este interesant pentru mine cand privesc pe cineva care poate chiar sa discute cu minesi sa vorbeasca unui auditoriu despre aceste lucruri, ca probabil unul dintre cei mai importanti oameni din lume care poate discuta despre toxicitatea la copii este un expert în broaste.
(Rasete)
A fost o surpriza si pentru mine ca urma sa vorbesc despre pesticide si despre sanatate,pentru ca, de fapt, eu credeam ca nu fac nimic folositor. (Rasete) Broaste. De fapt, implicarea mea în întreaga poveste a pesticidelor a fost tot un fel de surpriza atunci cand am fost abordat de catre cea mai mare companie de produse chimice din lume sa ma roage daca as putea sa evaluez cum sunt afectati amfibienii, adica broastele mele, de catre atrazina. Se dovedeste ca atrazina este cel mai vandut produs al celei mai mari companii de produse chimice din lume. Este contaminantul numarul unu al apei freatice, al celei potabile, al celei pluviale. În 2003, dupa cercetarile mele, a fost interzis în Uniunea Europeana, dar în acelasi an, EPA al Statelor Unite a re-înregistrat produsul.
Am fost putin surprinsi sa descoperim ca atunci cand broastele sunt expuse la un nivel foarte scazut de atrazina - 0,1 parti la miliard - se nasc animale care arata asa. Acestea sunt gonadele disecate ale unui animal care are doua testicole, doua ovare, înca un testicol mare, mai multe ovare, fapt care nu este normal... (Rasete) nici chiar pentru amfibieni. În anumite cazuri, alte specii, cum este Broasca-leopard din America de Nordarata ca masculii expusi la atrazina dezvolta oua în testicule. Dupa cum observati aceste oua fecundate cum erup pe suprafata testiculelor acestui mascul. Acuma sotia mea îmi spune, si sunt convins ca si Penelope poate sa va spuna, ca nu este nimic mai dureros decat nasterea unui copil - ceea ce eu nu voi experimenta niciodata, asa ca nu pot sustine contrariul - dar cred ca vreo duzina de oua de pui în testiculele mele ar fi undeva prin top cinci.
(Rasete)
În studiile recente pe care le-am publicat, am aratat ca aceste animale, atunci cand sunt expuse la atrazina, unii dintre masculi cresc si devin complet femele. Deci acestea sunt de fapt doi frati care consuma o relatie. Acesti masculi genetici, nu doar ca se împerecheaza cu alti masculi, dar au chiar capacitatea de a depune oua desi genetic sunt masculi. Ceea ce noi am propus, si pentru ceea ce am adus dovezi, este faptul ca atrazina genereaza consecinte dezastruoase printr-un dezechilibru hormonal. În mod normal, testiculele produc testosteron, hormonul masculinitatii. Dar ceea ce face atrazina este ca activeaza o enzima, adica masinaria, cu voia dvs., aromataza, care transforma testosteronul în estrogen. Iar ca rezultat, acesti masculi expusi îsi pierd testosteronul, sunt castrati chimic, si prin urmare se efemineaza pentru ca ei acuma produc hormoni feminini.
Asta este ceea ce m-a adus pe mine la subiectele legate de om. Pentru ca se dovedeste ca la femei, cancerul nr.1, cancerul de san, este reglat de estrogen si de aceasta enzima, aromataza. Asadar, atunci cand dezvolti o celula canceroasa în san, aromataza converteste androgenii în estrogeni, iar estrogenii activeaza sau declansaza cresterea cancerului astfel încat se transforme într-o tumora si se împrastie. De fapt, aceasta aromataza este atat de importanta în cancerul mamar încat cel mai nou tratament pentru cancerul de san este un substanta chimica numita letrozol, care blocheaza aromataza, blocheaza estrogenii, asa încat daca ai dezvoltat o celula mutanta, aceasta nu va creste într-o tumora.
Acuma, ceea ce este interesant, desigur, este ca noi totusi, înca mai folosim 3,6 milioane de kg de atrazina, contaminantul numarul unu al apei, care face exact contrariul -activeaza aromataza, creste estrogenul si favorizeaza aparitia tumorilor la soareci si este asociata cu tumori, cancer de san la oameni. Ceea ce este interesant de fapt, aceeasi companie care ne-a vandut 3,6 milioane de kg de atrazina, promotorul cancerelor de san,acuma ne vinde blocantul - exact aceeasi companie. Asa ca gasesc interesant ca în loc sa tratam aceasta boala împiedicand expunerea la chimicale care o favorizeaza,raspundem pur si simplu introducand si mai multe chimicale în mediu.
Vorbind despre estrogen, unul dintre ceilalti compusi despre care Tyrone vorbeste în filmeste ceva numit bisfenol A, BPA, care a facut valva recent. Este un plastifiant. Este un compus aflat în plasticul policarbonat, din care se fabrica biberoanele pentru copii. Si ceea ce este interesant la BPA este ca este un estrogen atat de potent încat, la un moment dat, s-a pus problema folosirii lui ca un estrogen sintetic în terapia hormonala din menopauza. Si au fost nenumarate studii care au aratat ca BPA se elibereaza din biberoanele copiilor în formulele de nutritie, în lapte, si, deci, în copii. Prin urmare administram copiilor nostri, nou-nascutilor, bebelusilor, un estrogen de sinteza.
Acum în jur de doua saptamani, Uniunea Europeana a votat o lege prin care interzicea folosirea BPA în biberoanele si în canile de baut ale copiilor mici. Si pentru cei dintre voi care nu sunt parinti, canile de baut sunt acele obiecte mici de plastic la care accede copilul dvs, dupa ce trece de faza biberonului. Dar doar doua saptamani înainte de asta,Senatul Statelor Unite a refuzat pana si sa dezbata interzicerea BPA în biberoanele copiilor si în canile de baut. Asta va face sa va dati seama de raspunderea ce cade pe umerii parintilor sa aiba asta în vedere si sa o controleze în propriile lor vieti si la cat de uimitor este ceea ce se întampla.
Cu mai multe biberoane pentru copii care acuma s-a demonstrat ca emana bisfenol A,vedem cum uneori doar atentia unui parinte sta între chimicale si copiii nostri. Scenariul biberoanelor dovedeste ca putem preveni expunerea inutila. Totusi, daca noi parintii nu suntem constinenti, ne lasam copii sa se descurce singuri.
Iar ceea ce spune Penelope aici este chiar mai adevarat. Pentru aceia dintre voi care nu stiu, ne aflam în mijlocul celei de-a sasea extinctie în masa. Oamenii de stiinta au cazut acuma de acord. Pierdem specii de pe Pamant mai rapid decat ritmul în care au disparut dinozaurii, iar în fruntea acestor pierderi se afla amfibienii. 80% dintre amfibieni sunt amenintati si sunt într-un oarecare declin. Si eu cred, si multi oameni de stiinta cred capesticidele sunt o parte importanta a acestui declin. În parte, amfibienii sunt indicatori buni si mai sensibili pentru ca ei nu au protectie fata de contaminantii din apa - ouale nu au coaja, nu au membrane si nu au placente. De fapt, inventia noastra - si prin "a noastra" ma refer la noi mamiferele - una dintre marile noastre inventii a fost placenta.Dar noi de asemenea am început ca si organisme acvatice.
Dar se dovedeste ca aceasta structura straveche care ne separa pe noi de alte animale, placenta, nu poate sa evolueze sau sa se adapteze suficient de repede din cauza ritmului în care noi generam noi chimicale cum nu s-a mai vazut pana acuma. Dovezile despre acest lucru sunt studiile pe sobolani, din nou cu atrazina, care arata ca dereglarea hormonala produsa de atrazina genereaza avortul. Deoarece mentinerea unei sarcini depinde de hormoni.
La sobolanii care nu sunt avortati, atrazina cauzeaza boli ale prostatei în pui, astfel ca fiise nasc cu o boala a batranilor. La cei care nu sunt avortati, atrazina cauzeaza glande mamare defecte, sau defecte în dezvoltarea sanilor la fiicele expuse in uter, asa încat sanii lor nu se dezvolta normal. Iar ca rezultat, atunci cand acei sobolani cresc, puii lor au o crestere si o dezvoltare întarziata pentru ca ele nu pot produce destul lapte ca sa-si hraneasca puii.
Puiul pe care îl vedeti în partea de jos este afectat de atrazina la care a fost expusa bunica lor. Data fiind durata de viata a acestor chimicale, generatii, ani, zeci de ani, asta înseamna ca noi chiar acuma afectam sanatatea stranepotilor stranepotilor nostri prin lucrurile pe care le aruncam în mediu astazi.
Si asta nu e doar filosofie, este un fapt cunoscut deja, ca chimicalele cum sunt diethilstilbestrolul si estrogenul, PCB, DDT trec prin placenta si cauzeaza probabilitatea dezvoltarii cancerului de san a obezitatii si a diabetului deja din vremea cand copilul este în pantec. Mai mult de atat, dupa ce copilul s-a nascut, cealalta inventie a noastra ca mamifere este aceea ca ne hranim copiii dupa ce s-au nascut. Noi stim deja ca chimicalele asemenea DDT-ului si atrazinei pot sa treaca în lapte, din nou, afectandu-ne copii chiar si dupa nastere.
Asa ca atunci cand Tyrone îmi spune ca placenta este un organ stravechi, ma gandesc, cum sa demonstrez asta? Cum arati asa ceva? Si este interesant atunci cand faci un astfel de film, pentru ca esti blocat în încercarea de a pune stiinta în imagini pentru care nu exista vizualizare. Si trebuie sa ma folosesc putin de arta.
(Video) (Suna) Batranul: Controlul placentar. Ce este? A, ce? (Sforait) (Claxon) Perff...rff, ce? Acid perfluorooctanoic. La naiba. Nu am auzit niciodata de el. Si, de fapt, nici euînainte sa încep sa fac acest film. Asa ca atunci cand îti dai seama ca substantele chimice care strabat placenta si intra în copilul tau înca nenascut, asta m-a facut sa ma întreb, ce mi-ar spune fatul meu? Ce ne-ar spune copiii nostri nenascuti înca daca sunt expusi în mod constant, zi dupa zi?
(Muzica)
(Video) Copil: Astazi, am mancat niste octifenoli, si putin musc artificial si cu putin bisfenol A. Ajutor.
Este o notiune foarte profunda sa stim ca noi femeile suntem în avangarda acestor stari de fapt. Aceasta este problema noastra, pentru ca noi colectam acesti compusi toata viata noastra iar apoi ajungem sa le aruncam iar si iar chiar în copiii nostri nenascuti. De fapt, noi ne poluam copiii. Si am înteles asta cu adevarat acum un an cand am aflat ca sunt însarcinata iar prima scanare a aratat ca copilul meu avea un defect din nastereasociat cu expunerea la chimicale de estrogen, din pantece iar a doua scanare a aratat ca nu existau batai cardiace.
Asa ca moartea copilului meu, a bebelusului meu, m-a facut sa simt rezonanta a ceea ce încercam sa fac în acest film. Iar cateodata este un loc straniu atunci cand povestitorul devine o parte a povestii, ceea ce nu intentionai sa faci la început. Asa ca atunci cand Tyrone vorbeste despre foetusul captiv într-un mediu contaminat, acesta este mediul meu contaminat. Acesta este copilul meu cel toxic. Iar asta este ceva care este pur si simplu profund si trist, dar uimitor pentru ca atat de multi dintre noi nu o stiu, de fapt.
Unul dintre aceste lucruri, care sunt interesante si necesare ca eu sa ma aflu aici la TEDWomen este acela ca, ei bine, cred ca a fost cel mai bine exprimat aseara la cinacand cineva a spus: "Întoarce-te catre barbatii de la masa ta si spune-le, "Atunci cand va începe revolutia, noi va asiguram spatele." Adevarul este, doamnelor, ca ati avut parte de sprijinul nostru în aceasta problema de o buna bucata de timp, începand cu "Silent Spring" (Primavara Tacuta) a lui Rachel Carson pana la "Our Stolen Future" (Viitorul nostru furat) al lui Theo Colborn pana la cartile Sandrei Steingraber "Living Downstream" (Traind în aval) si "Having Faith" (Pastrarea încrederii). Si poate ca asta este legatura cu generatia urmatoare - ca si sotia mea si frumoasa mea fiica acum 13 ani - poate ca în legatura aceasta care le face pe femei activiste în aceasta arie specifica.
Dar pentru barbatii de aici, vreau sa spun ca nu sunt doar femeile si copii amenintati aici.Broastele expuse la atrazina, au testiculele pline de gauri si de spatii, datorita dezechilibrului hormonal, si în loc sa produca sperma, asa cum fac testiculele de aici,tubulii testiculari raman goi si fertilitatea scade cu peste 50%. Nu este vorba doar de munca mea cu amfibienii, dar cercetari similare au aratat, la pesti, în Europa, gauri în testicule si absenta spermei la reptilele dintr-un grup din America de Sud iar la sobolani, o absenta a spermei de asemenea din tubulii testiculari. Si desigur ca noi nu facem astfel de experimente pe oameni, dar doar prin coincidenta, colegul meu a aratat ca barbatii care au un numar scazut de spermatozoizi, o calitate redusa a spermei au semnificativ mai multa atrazina în urina.
Acestia sunt doar barbati care traiesc într-o comunitate agricola. Barbatii care lucreaza efectiv în agricultura au nivele de atrazina mult crescute. Iar cei care aplica atrazina au si mai multa atrazina în urina, pana la niveluri care sunt de 24.000 de ori mai mari decat cele pe care noi le consideram active, au atrazina prezenta în urina. Desigur, marea lor majoritate, 90% sunt mexicani, mexicani-americani. Si nu doar la atrazina sunt expusi.Sunt expusi la chimicale precum cloropicrina, care a fot folosita la origini ca un gaz neurotoxic. Si multi dintre acesti muncitori au o speranta de viata de doar 50 de ani.
Nu ar trebui sa fie o surpriza ca lucrurile care se petrec în viata salbatica sunt de asemenea avertismente pentru noi, asa cum Rachel Carson si altii ne-au avertizat. Asa cum reiese si în acest diapozitiv de la Lacul Nabugabo în Uganda, deseurile agricole din aceasta cultura, care trec în aceste galeti, reprezinta singura sursa de apa de baut, gatit si de baie pentru acest sat. Acuma daca le-as spune barbatilor din acest sat ca broastele au imunitate scazuta si ca se dezvolta oua în testiculele lor, legatura dintre sanatatea mediului si sanatatea publica ar fi clara. Nu ai bea apa despre care ai stii ca are un asemenea impact asupra vietatilor salbatice care traiesc în ea. Problema este, în satul meu, Oakland, în majoritatea satelor noastre, noi nu putem vedea aceasta legatura. Noi dam drumul la robinet, apa curge, presupunem ca este de încredere, si presupunem ca noi controlam mediul, decat ca suntem o parte din el.
Deci nu ne trebuie mult sa ne dam seama ca aceasta este de fapt o problema de mediu.Si ma tot gandeam la aceasta întrebare. Stim atat de multe despre încalzirea globala si de schimbarile climatice, si, cu toate acestea nu avem nici un concept despre ceea ce eu numesc stiinta mediului intern. Stim ce punem acolo afara, avem o idee despre aceste repercusiuni, dar ignoram atat de tare ceea ce stim despre ceea ce se întampla atunci cand punem diverse lucruri în corpurile noastre.
Este sentimentul meu si este nevoia mea imperioasa de a ma afla aici sa stiu ca, asa cum noi femeile mergem înainte ca si povestitori ale acestor lucruri dar si ca cele care ducem aceasta povara de a ne purta copii, de a-i duce la termen, noi avem cea mai mare putere de cumparare ale celor trebuincioase în casa, iar noi vom fi cele care vom duce mai departe munca lui Tyrone si a altor oameni de stiinta din întreaga lume. Iar rugamintea mea este ca atunci cand ne gandim la problemele de mediu sa ne amintim ca ele nu se reduc doar la topirea ghetarilor si la calotele glaciare, dar este vorba, de asemenea, si de copii nostri.
Va multumesc.
(Aplauze)
