"Empatia" este o trasatura de caracter extrem de importanta care se traduce prin abilitatea de a intelege ce simt ceilalti.
De ce? Pentru ca a fi empatic afecteaza sanatatea si fericirea. Aceasta abilitate ajuta la dezvoltarea unor relatii inter-umane mai sanatoase, un caracter mai puternic si da puterea de a reactiona in diverse situatii. Tot empatia este si cea care-i motiveaza pe copii sa se preocupe de soarta altora. Desi toti se nasc cu aceasta capacitate, ea trebuie sa fie dezvoltata.
Iata sapte strategii simple care sa-i ajute pe parinti, precum si pe cei responsabili de educatia copiilor, sa creasca copii sensibili si atenti la nevoile celor din jur:
1. Copiii trebuie sa fie invatati sa identifice si sa vorbeasca despre propriile emotii.
Fara abilitatea de a identifica emotiile, copiii sunt intr-o pozitie dezavantajata. In definitiv, cum pot empatiza daca nu pot “citi” ce simte o alta persoana si, poate mai important, daca nu pot intelege emotiile pe care ei insisi le simt?
Asadar, e bine sa numesti emotiile atunci când vorbesti cu copiii, pentru a le forma un vocabular in acest sens. In primul rand, identifica emotia pe care crezi ca o simte copilul tau: “Pari nervos." Sau, “Te simti iritat?” Urmatorul pas este sa-l ajuti sa citeasca emotia celorlalti: “Cum crezi ca se simte prietenul tau?” In cele din urma, incurajeaza-l sa simta empatie: “Daca ti se pare ca prietena ta este trista, ce poti face sa o ajuti sa se simta mai bine?”
2. Bunatatea trebuie sa devina obisnuinta.
Copiii nu devin buni de la sine - au nevoie de oportunitati pentru a practica gesturile de bunatate. Avem in acest sens exemplul unei mame care si-a facut propria "Regula a celor doua lucruri bune": “In fiecare zi fa cel putin doua gesturi sau spune doua lucruri bune,” le spunea fetelor sale. Iar acestea ii povesteau inainte de culcare ce lucruri bune facusera ele in ziua respectiva. Si se pare ca practica a dat rezultate.
3. Copiii trebuie incurajati sa-si imagineze cum se simt ceilalti.
Un mod in care copiii invata sa descifreze modul in are altii vad viata este prin interpretarea de roluri. Foloseste aceasta metoda sub forma de joc pentru a-ti invata copiii sa inteleaga impactul pe care actiunile lor, poate uneori lipsite de bunatate, il pot avea. “Hai sa ne oprim si sa repetam ceea ce s-a intamplat, insa, de aceasta data, incearca sa-ti imaginezi cum se simte Catalin cand nu este invitat sa se joace. Eu voi fi tu. ‘Catalin, nu te poti juca cu noi.’ Acum tu esti Catalin si incearca sa-ti imaginezi cum se simte cand este dat la o parte si nu se poate juca si el.”
Cu cât copiii isi pot imagina mai limpede ce simt cei din jur si inteleg nevoile altora, cu atât isi intaresc mai mult abilitatea de a empatiza si a le intelege sentimentele. Identifica moduri creative de a-i ajuta pe copii sa se puna in locul altora.
4. Imortalizeaza momentele de bunatate.
Suntem inclinati sa imortalizam imagini cu succese academice, performante sportive sau ipostaze simpatice. Dar aceste imagini transmit copiilor ceea ce ne aduc motive de mândrie. Nu uita sa imortalizezi si imagini cu copiii implicati in activitati pline de bunatate, care sa ii faca sa inteleaga ca si “bunatatea conteaza.”
Si in loc sa-i intrebi cand vin de la scoala doar “Ce nota ai luat azi?” ii poti intreba si “Ce fapta buna ai facut azi?” Adaugând cuvantul “fapta buna” intr-o conversatie obisnuita ii face pe copii sa inteleaga ca notele si faptele bune conteaza in aceeasi masura!
5. Surprinde un gest “de bunatate.”
Un copil de 4 ani a facut urmatorul comentariu: “Eu vreau sa fiu bun, dar mama nu ma invata cum.” Ei bine, daca vrem sa crestem copii altruisti, atunci trebuie sa-i invatam cum sa acorde atentie.
O cale usoara de a le dezvolta calitatea de fi persoane bune este prin exemplul personal. Când te afli intr-un loc public cere-le copiilor sa caute in jurul lor dovezi de bunatate si intreaba-i apoi cum ar putea urma ei acel exemplu. Si nu uita sa fii tu insati un exemplu de bunatate pentru ei, ca sa-ti poata copia comportamentul.
6. Creaza un motto care sa reprezinte o caracteristica a familiei.
Un motto al familiei este o propozitie scurta care exprima valorile de baza ale acesteia. Ii ajuta pe copii sa-si defineasca mai bine convingerile si pe ei insisi. Asa ca dezvolta o propozitie scurta care sa descrie cat mai bine familia ta. De exemplu, “Familia noastra este intotdeauna gata sa ajute.” Sau, “Suntem buni chiar si cand nimeni nu ne vede.”
Copiii au nevoie sa auda motto-ul de mai multe ori, pentru a-l intelege si a se identifica cu el, asa ca e bine sa cauti metode prin care sa il incluzi in viata de zi cu zi a familiei. De exemplu, se poate pune pe frigider.
Cele mai bune momente prin care poti incuraja empatia sunt cele spontane - care nu sunt programate. Profita de aceste momente pentru a-ti ajuta copilul sa inteleaga puterea sentimentului de "a-ti pasa de cei din jur". Sa fii parinte nu e usor, dar daca iti propui sa cresti copii buni, rasplata pe care o primesti va fi pe masura efortului.
Felicitari pentru articol.