Numele orasului este Auroville si in acest oras utopic traiesc in armonie barbati si femei de toate nationalitatile. Aici unitatea omenirii este posibila.
Fondat in 1968, Auroville, sau "Orasul Rasaritului", a fost declarat oras international de UNESCO, cu locuitori provenind din peste 50 de natiuni si culturi diferite.
Deseori acordam mai multa atentie diferentelor, fie ele politice, economice sau spirituale, creand ziduri care ne despart. In Auroville, insa, nu exista nevoie de ziduri intre oameni, pentru ca nu exista sisteme restrictive. Nu exista bani, religie si nici politica. Astfel, oamenii pot coexista in pace.
In loc de guvern, orasul este condus de comitete formate de locuitori, iar in loc de bani, exista un “Aurocard.” In Auroville nu este permisa comercializarea alcoolului, iar masinile nu au voie sa circule pe strazi. Dar aceste reguli nu sunt impuse, pentru ca nu exista un guvern oficial sau politie. Orasul se bazeaza doar pe increderea reciproca dintre rezidenti.
Viziunea orasului utopic Auroville a venit de la liderul spiritual Mirra Alfassa, supranumita si "mama" orasului Auroville. Ea a schitat primul plan al orasului in 1960, impartindu-l in patru zone: industriala (ferme organice), culturala (magazine si afaceri), rezidentiala si internationala (zone pentru vizitatori).
In acelasi an, arhitectul francez Roger Anger a transformat aceasta viziune intr-un master plan ce continea case de locuit, cladiri publice, ferme si paduri. De atunci, alte organizatii din exterior au venit cu proiecte pentru a dezvolta viziunea initiala a orasului Auroville. Arhitectul Anupama Kundoo, de exemplu, a proiectat case in stil Lego pentru rezidenti, iar arhitectii de la Firma de Proiectare si Consultanta Auroville au proiectat peste 20 de spatii publice pentru oras, printre care gradinite, biblioteci, zone de agrement si case de locuit. Sunt inca multe de construit, insa proiectele planificate au ca scop conexiunea umana si protectia mediului.
Aceasta comunitate anarhica, pasnica se doreste a fi un oras ecologic, cu pomi fructiferi, culturi diverse, lanuri de porumb si livezi, organizate in 15 ferme si acoperind o suprafata de aproximativ 10 200 metri patrati, care asigura hrana populatiei. Cincizeci de fermieri si 300 de vecini muncesc in ferme, producand 2% din orezul si cerealele consumate si 50% dintre legume. Orasul isi produce singur si laptele si produsele lactate, precum si fructele de sezon. Exista si alte proiecte pentru Aurovillieni, de la scoli si tehnologie IT la energia regenerabila si mestesuguri. In acest scop, sunt angajati aproape 4-5000 de oameni din orasele din jur.
Reactiile legate de Auroville variaza, de la sentimente de respect si admiratie pana la parerea ca rezidentii acestui oras se complac in evadarea din realitate. Aproximativ 60% dintre rezidenti sunt straini, pentru ca cei mai multi dintre noii membri au nevoie de fonduri pe care majoritatea oamenilor din India este posibil sa nu le detina niciodata. Si, cu exceptia faptului ca nu are un guvern, multi sustin ca Auroville nu seamana cu viziunea originala despre oras.
Chiar si website-ul orasului recunoaste acest lucru, insa declara ca face eforturi active pentru a realiza aceasta viziune. Dar chiar si faptul ca s-a creat o bresa in sistem si ca oamenii incearca sa faca din aceasta o realitate tangibila este o dovada extraordinara a unei dorinte profunde pe care o nutresc oamenii de a se elibera de restrictiile pe care am ajuns sa le consideram normale.
Alfassa credea ca:
"Ar trebui sa existe undeva, pe pamant, un loc pe care nicio natiune sa nu si-o asume, unde toate fiintele umane de bunacredinta si cu aspiratii sincere sa poata trai libere ca cetateni ai lumii si sa se supuna unei singure autoritati, cea a Adevarului suprem; un loc al pacii, intelegerii si armoniei, in care instinctele de lupta ale omului sa fie folosite exclusiv pentru a infrange cauzele suferintelor si mizeriei sale, a depasi slabiciunea si ignoranta, a triumfa asupra propriilor limite si incapacitati; un loc in care nevoile spirituale si grija fata de progres sa depaseasca dorinta de satisfacere a pasiunilor si dorintelor, a placerilor si lucrurilor materiale.
In acest loc, copiii ar putea creste si s-ar putea dezvolta pe deplin, fara sa piarda contactul cu sufletele lor; educatia le-ar fi data nu pentru a obtine examene sau diplome si certificate, ci pentru a le dezvolta facultatile si calitatile deja existente si pentru a-i ajuta sa-si descopere altele noi. In acest loc, titlurile si pozitiile ar fi inlocuite cu oportunitati de a servi si organiza; nevoile fizice ale tuturor ar fi implinite in mod egal, iar superioritatea intelectuala, morala si spirituala ar fi exprimata in organizarea generala nu prin cresterea placerilor si puterilor in viata, ci prin sporirea sarcinilor si a responsabilitatilor.
Frumusetea sub toate formele sale artistice, pictura, sculptura, muzica, literatura, ar fi accesibila tuturor in mod egal; abilitatea de a se bucura de placerea oferita de acestea va fi limitata doar de capacitatile fiecaruia, si nu de pozitia financiara sau sociala.
Pentru ca in acest loc ideal, banii nu ar mai fii stapanii absoluti; valoarea individuala ar avea o greutate mult mai mare decat cea a bogatiei materiale si a pozitiei sociale. Aici, munca nu ar fi o modalitate de castigare a existentei, ci una prin care fiecare individ si-ar exprima si dezvolta propriile capacitati si posibilitati servind comunitatea ca intreg, ceea ce ar insemna, astfel, ca fiecare individ in parte ar avea traiul asigurat si isi va gasi propriul sau loc.
In Auroville, relatiile umane nu se bazeaza pe competitie si lupta, ci pe unitate; fiecare isi apreciaza reciproc abilitatea de a face bine si se folosesc de aceasta calitate ca de o forta prin care sa construiasca o comunitate intreaga care sa faca bine."
Sursa utilizata: http://www.collective-evolution.com/2016/12/22/in-this-incredible-city-people-live-with-no-politics-no-religion-and-no-money/
