Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie într-o buna zi si îl întreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul îi raspunse printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si îi puse aceeasi întrebare:
- Abia am sosit în acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi întrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care îsi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se îndeparta, se întoarse spre batrân si îi zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi întrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa în propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun în trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si în alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de încredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce stim noi a gasi în ei.
