(ViataVerdeViu) Un calif, teribil de bolnav, statea intins pe pernele de matase ale divanului sau. Hakimii, doctorii din imparatia sa, stransi in jurul lui, au cazut de acord ca un singur remediu il mai poate vindeca si salva pe calif: sa-i aseze sub cap camasa unui om fericit. Trimisii califului au inceput sa misune in fiecare oras, in fiecare sat si in fiecare casa in cautarea unui om fericit. Dar fiecare dintre cei intrebati nu avea parte decat de necazuri si griji.
Intr-un sfirsit, dupa ce au renuntat la orice speranta, trimisii au dat peste un pastor care radea si canta in timp ce-si supraveghea turma. Era fericit? "Nu-mi pot imagina pe cineva mai fericit decat mine", a raspuns pastorul razand. "Atunci da-ne, te rugam, camasa ta" l-au implorat trimisii. Dar pastorul le-a raspuns: "Nu am nici-o camasa". Aceasta veste trista, ca singurul om fericit intalnit de trimisi nu are nici macar o camasa, i-a dat califului de gandit.
Trei zile si trei nopti el nu a permis nimanui sa vina la el. In final, in a patra zi, el a impartit oamenilor pernele sale de matase si pietrele sale pretioase si, dupa cum spune legenda, din ziua aceea, califul a fost din nou sanatos si fericit. (poveste orientala)
Sursa: The Shirt of a Happy Man, in: Nossrat Peseschkian (1986), Oriental Stories as Tools in Psychotherapy, Merchant and the Parrot, Springer-Verlag, Berlin, p. 79
