Simona Culea si iesirea din ceata

Acum trei ani sotul meu s-a intors acasa dupa cateva zile petrecute in compania unui prieten vegan. La vremea aceea nu stiam ce inseamna acest curent si sa spun drept nici nu ma interesa.
Stiu doar ca eram o gurmanda si nu ma dadeam in laturi de la a manca mult (conform parerilor celor din jur). Acest lucru nu ma deranja intrucat mi se spunea ca sunt slaba. Eram pofticioasa, faceam combinatii greoaie si mancam la orice ora din zi si din noapte.
In consecinta, desi greutatea mea era in limitele normalului, ma simteam balonata, nu aveam o buna conditie fizica, iar alimentatia imi afecta productivitatea in viata de zi cu zi. Simteam nevoia sa dorm mult si desi faceam lucrul acesta, ma trezeam obosita.
Vad toate aceste aspecte abia acum, privind retrospectiv. Placerea mancatului, de cele mai multe ori in fata televizorului, era mult prea mare pentru a putea observa acea lipsa de vitalitate.
Cand sotul meu mi-a spus ca vrea sa renunte la carne l-am privit cu scepticism, dar am sperat ca o sa-i treaca. Nu numai ca nu i-a trecut, dar incetul cu incetul a inceput sa se transforme si viata mea. Am inceput sa mananc din ce in ce mai putina carne si culmea, ma simteam din ce in ce mai bine.

A fost o perioada de confuzie pe toate planurile vietii mele: emotional, mental, fizic si spiritual.
Am inceput sa iau decizii care urmau sa-mi schimbe radical viata, sa darame toate zidurile pe care le construisem pentru a ma apara, dar care de fapt ma opreau din drumul meu (un loc de munca nesatisfacator, relatii defectuoase, lipsa cunoasterii de sine).
Piesele de puzzle au inceput sa se potriveasca. Persoanele si informatiile care mi-au aparut in cale ma duceau pe un drum care parea sa ma fi asteptat dintotdeauna. Contextul de viata m-a facut sa spun stop tuturor celorlalte alimente pe care altadata le considerasem indispensabile: lactate, oua si restul alimentelor rafinate si procesate. Suferintele celor din jurul meu mi-au deschis ochii catre o noua lume, unde nu numai ca nu exista restrictii, ci doar abundenta intr-un mod pe care nu mi l-as fi putut imagina.

„Mai putin inseamna mai mult” a capatat dintr-odata sens. Din punct de vedere fizic ma simt mai bine ca niciodata, din punct de vedere emotional am echilibrul dupa care am tanjit intotdeauna, iar din punct de vedere mental sunt mai organizata si mai productiva ca oricand.
Acum stiu ca alimentatia a avut rolul primordial. M-am putut regasi pe mine insami renuntand la alimentele care imi agitau mintea si stimulau tocmai acele emotii pe care incercam sa le ascund.
Nimeni nu are nevoie de stimulente atunci cand e pe cale sa invete sa-si controleze mintea si emotiile, adica propria viata. Munca cu noi insine cere responsabilitate si atentie de chirurg. Nu ne putem lasa trupul si sufletul la mana factorilor externi.
Intr-o lume in care am inceput sa pierdem contactul cu ceea ce suntem si cu ceea ce avem nevoie, Viata Verde Viu a aparut in viata mea ca un prieten. Acel prieten care scoate ce e mai bun din noi si ne ajuta sa descoperim in interiorul nostru echilibrul de care avem nevoie.
Eu am simtit ca sunt luata de mana si ghidata catre ceea ce reprezinta de fapt viata: simplitate si bucurie. Am aflat ca nu e nevoie sa ne complicam singuri vietile si ca putem face totul sa fie simplu din nou. Am inteles ca este posibil sa ne ascultam instinctele si sa ne bucuram de viata ca niste copii.
Cand vezi lumea in verde viu, viata isi recapata sensul. Si e minunat sa-ti traiesti propria viata, nu a celorlalti!
Simona Culea
www.iesidinceata.ro

Cosmin Culea
http://invatachitara.ro/