Fermierul Vasile locuia intr-un sat care, intr-o buna zi, fu inundat de apele unui rau din apropiere. Primarul a cutreierat tinutul si i-a anuntat pe toti fermierii ca, zona fiind sinistrata, trebuie s-o paraseasca. Omul nostru credea insa cu tarie ca Dumnezeu va avea grija lui, asa ca refuza sa plece din zona. Primarul, neputand sa stea prea mult timp la discutii cu el, pleca.
Apele revarsate au crescut, ceea ce il facu pe fermier sa se refugieze la etajul casei sale. Pe fereastra, vazu la un moment dat o salupa incarcata de soldati. Ofiterul il indemna sa coboare in salupa, dar fermierul refuza: "Sunt convins ca Dumnezeu ma va apara."
Apele crescura atat de mult, incat fermierul Vasile se vazu nevoit sa se urce pe acoperis. Un huruit puternic il facu sa se uite in sus. Era un elicopter. "Apuca-te de franghie, striga pilotul, si te vom trage in sus." "Nu e cazul, raspunse Vasile, Dumnezeu va avea , cu siguranta, grija de mine."
Apele crescura si mai mult. Cand ajunse in rai, Vasile fu anuntat de Sf. Petru ca va fi primit de Dumnezeu. "Ai fost intotdeauna cucernic, Vasile, milos si iubitor, asa ca Dumnezeu iti va acorda o intrevedere."
- Ai vreo intrebare ? i se adresa Dumnezeu, la sfarsitul intrevederii.
- Pai, as avea una, daca nu te superi, marturisi fermierul sfios. Stii, intotdeauna am crezut ca vei avea grija de mine. De ce m-ai lasat sa ma inec in loc sa ma salvezi ?
- Cum adica ? replica Dumnezeu. A fost alegerea ta. Eu l-am trimis pe primar sa te convinga sa pleci. Cand ma uit, tu erai tot acolo. Am trimis salupa in sprijinul tau, dar ai refuzat sa te urci in ea. Iar cand am vazut ca ai urcat pe acoperis, am trimis elicopterul sa te salveze.
Morala: Sprijinul divin poate veni sub nenumarate forme. Asculta-ti inima si accepta-l asa cum este!