- Trebuie sa mergi inainte … orice-ar fi
Cand urci pe munte, este imperativ sa nu te opresti.
Pentru ca daca nu urci - ei bine, atunci nu prea mai poti spune ca urci pe munte, nu?
Directia pentru progres este intotdeauna inainte.
A merge inainte inseamna a micsora distanta intre tine si telul tau - sau, in acest caz, varful muntelui.
Iar urcatul pe munte te invata multe lucruri marunte despre progres.
Una dintre lucrurile cele mai simple (dar si cele mai importante) pe care le poti invata este ca urcatul pe munte nu inseamna nimic altceva decat sa faci cate un pas unul dupa altul.
O calatorie de o mie de kilometrii incepe cu un prim pas …
- Trebuie intotdeauna sa faci urmatorul pas…indiferent cat de greu pare
Si pentru ca veni vorba de pasi - pe munte, gasesti intotdeauna un loc in care sa pui piciorul ca sa te odihnesti si sa mergi mai departe.
Niciun alpinist nu a fost pus inca in situatia in care sa spuna“Da, nu am cum sa merg mai departe. Nu mai am unde sa pun piciorul ca sa urc. Stanga imprejur, baieti”.
INTOTDEAUNA gasesti un punct de sprijin care sa te ajute sa mergi inainte.
Ceea ce trebuie invatat aici este ca urmatorul pas nu pare sa fie intotdeauna cel mai placut sau comod.
Dar nu asta conteaza.
Urmatorul pas e urmatorul pas si trebuie facut pentru a progresa.
Uneori poate aparea o stanca mare si ascutita chiar la nivelul soldului (sau umerilor) si va trebui sa decizi cum procedezi ca sa mergi mai departe:
- Te folosesti de stancile mai mici spre stanga?
- Te balansezi printre bolovanii din dreapta?
- Sau gasesti o cale sa mergi drept inainte si prin mijlocul “blocului de piatra”?
Iti poti folosi propria imaginatie pentru a reflecta scenarii din viata reala care sunt ca “un drum anevoios si plin de pietre”.
- Cei mai multi se vor opri, vor sovai, se vor plange, vor gasi scuze si /sau vor renunta
Cand urci si cobori muntele, vei intalni intotdeauna oameni care fac pauze mult prea mari - sau se opresc de tot.
Te poti folosi de acesti oameni in doua feluri:
- Sunt un semn ca ai nevoie de o pauza/o gustare
- Sunt o scuza ca sa renunti
Dar aceasta lectie nu se aplica doar pe munte.
Si in viata intalnesti oameni cu aceasta atitudine.
Ramai fidel scopului de a-ti construi o cariera sau renunti si accepti un loc de munca obisnuit cand esti la cativa pasi de “culmea succesului”?
Treci peste perioada dificila a relatiei si perseverezi…sau arunci prosopul in arena si te lasi doborat de gravitatea situatiei?
Te tii de noul tau regim alimentar …sau renunti si dai iama prin raionul de mancare de tip junk?
- Partea cea mai intensa si mai plina de provocari este cea de dinainte de atingerea varfului
Este general valabil: cele mai dificile portiuni cand urci pe munte sunt cele cand esti foarte aproape de varf. Acolo vei da peste cele mai abrupte pietre, carari si obstacole.
Dintre toti cei care au o motivatie buna pot ajunge pana aici, doar cei inarmati cu hotarare, determinare si perseverenta (nu doar cu apa si batoane energizante) vor merge mai departe.
Aici ii vezi pe cei despre care vorbeam la punctul 3 stand, pierzand timpul, jucandu-se cu telefonul, facand plaja etc.
Dar NU si pe tine.
Esti prea aproape de varf pentru a ceda unor tentatii minore si neinsemnate.
Picioarele tale iti striga sa te opresti.
Plamanii te dor.
Vei transpira si mai mult, pentru ca padurea care iti tinea umbra a ramas in urma - ca si cum ar zice “Ha-ha, sa te vedem acum!”
E timpul pentru ultima runda.
Ultima carte.
Secunda decisiva in care alegi sa-ti manifesti potentialul tau la maxim, sau lasi gravitatea sa te traga in jos.
Nu – ar fi prea usor.
Asta e pentru cei care vor sa stea jos si sa "ia o pauza" (interminabila).
Depinde doar de tine sa atingi capatul drumului (sau varful) acum, cand mai ai doar cativa pasi pana la el …
- De sus, poti vedea totul mai clar
…Si ai ajuns.
Simti o mare usurare cand ajungi in varf (si/sau cand iti atingi telul pe care ti l-ai propus si pentru care treci peste dificultati, iti depasesti limitele si iesi din zona ta de confort).
Brusc, iti dai seama ca din acest punct toate pantele, apele, vaile si obstacolele care pareau atat de intimidante – par acum simple pietricele si balti.
Esti deasupra lor – la propriu!
Constiinta, spiritul si sinele tau au crescut si le-au depasit.
Nu mai constituie obstacole. Au devenit acum experiente care te transforma.
Ori de cate ori vei da peste incercari similare, nu vei uita niciodata ca le-ai depasit.
Dificultatile vor avea un cu totul alt sens de acum inainte.
Brusc, acest munte nu mai pare atat de amenintator pe cat parea cand erai la poalele lui si te pregateai sa faci primul pas.
In acel moment iti dai seama ca nu exista un “ultim munte”.
Exista doar o urcare continua.
Acest moment este unul plin de entuziasm si de satisfactii, pentru ca distractia si banalitatea sunt inlocuite cu o noua sete de crestere.
Intotdeauna va exista un munte care te asteapta.
Care te obliga sa mergi mai departe.
Sa evoluezi.
Poti vedea si alti munti in zare, indemnandu-ti spiritul sa aleaga o alta cale, un nou inceput …
Sursa utilizata: http://www.enlightened-consciousness.com/5-reasons-why-personalspiritual-growth-is-like-hiking-a-mountain/#sthash.ve82xNkx.dpuf
Foarte bun articolul! Eu fac psiho-terapie si dezvoltare personala de 2 ani si ma regasesc cu totul pe muntele ala. Iar acum, inainte de a urca varful, cand credeam ca am trecut de ce era mai greu, presimt ca va fi cea mai grea portiune. Dar daca te uiti in jos si vezi tot progresul pe care l-ai facut, nu ai cum sa renunti.