Un papagal statea cu o cioara intr-o colivie. Oh, ce mai suferea bietul papagal din cauza prezentei
monstrului cu pene negre! "Ce negru nesuferit, ce figura ingrozitoare, ce expresie banala a fetei! Daca cineva ar trebui sa se uite la rasaritul soarelui la asa ceva, intreaga zi i-ar fi ruinata. Nu exista nicaieri o companie mai dezgustatoare decat a ta". Oricat de ciudat ar parea, dar si cioara suferea din cauza prezentei papagalului. Trista si deprimata, cioara isi blestema soarta care a adus-o impreuna cu acest tovaras neplacut si multicolor. "De ce a trebuit ca acest ghinion sa ma loveasca tocmai pe mine? De ce m-a parasit steaua mea cea norocoasa ? De ce s-au transformat zilele mele fericite in zile asa de intunecate? Ar fi fost mult mai placut sa stau pe zidul unei gradini cu o alta cioara, sa ma bucur de lucrurile pe care le avem in comun si sa fiu fericita". (dupa Saadi)[1]
Sursa:
The Crow and the Parrot, in: Nossrat Peseschkian (1986), Oriental Stories as Tools in Psychotherapy, Merchant and the Parrot, Springer-Verlag,Berlin, p.40
[1] Cea mai importanta carte scrisa de Saadi (1211-1300) este Golestan (“Gradina de flori”) care contine poemele pe care le-a scris in cei 40 de ani de pelerinaj care l-a purtat prin Iran, India, Arabia si Africa de Sud. Poemele si proverbele sale au devenit parte din folclorul persan si sunt pretuite ca instrumente practice, utile in viata de zi cu zi. A fost cunoscut ca invatator al invatatorilor.
Coemntarii personale:
Fiecare dintre noi este unic, dar impreuna suntem o gradina frumoasa de flori multicolore, trebuie sa ne acceptam asa cum suntem, diferiti , dar frumosi in felul nostru :) UNITATE IN DIVERSITATE
