Adevarata amenintare venita dinspre bisfenolul-A (BPA), nefastul component al plasticului corelat cu tulburarile endocrine, s-ar putea sa aiba mai mult de-a face cu substantele produse când aceasta substanta chimica este metabolizata de catre corp, mai degraba decât cu substanta in sine. Un nou studiu publicat in jurnalul american de specialitate PLoS One explica cum un metabolit BPA cunoscut ca MPB de fapt tinde sa se lege mult mai usor de receptorii pentru estrogeni ai corpului decat o face BPA, ceea ce ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care unele studii au trecut cu vederea tendinta BPA de a crea haos metabolic in corp.
Pentru studiul lor, cercetatorii de la Universitatea din California, San Diego (UCSD) School of Medicine au creat modele tridimensionale ale estradiolului, un estrogen natural din corp, ca si pentru BPA si MPB. Ei au comparat apoi fiecare dintre cele trei structuri si au determinat ca MPB este de fapt mult mai strâns inrudit cu estradiolul decât este BPA, ceea ce îl face mult mai probabil decât BPA pentru a dezlocui estrogenul natural.
Potrivit descoperirilor lor, molecula de BPA este de fapt prea scurta pentru a se cupla eficient la receptorii estradiolului, cel putin in majoritatea cazurilor. De asemenea are doar o extremitate a structurii care este capabila de a se prinde de acesti receptori, in timp ce MPB are doua. Comparat cu BPA, MPB are o legatura de la 100 la 1000 de ori mai puternica atunci cand vine vorba de a se lega la receptorii estrogenilor, un fapt care a ramas in mare masura necunoscut pana acum
“Cu alte cuvinte, MPB practic se ataseaza de receptorul estrogenului cu amândoua mâinile, comparat cu doar o singura mana in cazul BPA”, a spus dr. Michael E. Baker, profesor de medicina la UCSD si unul dintre autorii studiului. “Doua puncte de contact fac o conexiune mult mai puternica”.
Ceea ce arata aceste lucruri nu este ca BPA ar fi in vreun fel sigur – la urma urmei, MPB este produs inauntrul corpului ca un rezultat al expunerii la BPA – ci mai degraba ca BPA este mai putin sigur decat se credea anterior. Cercetarile existente implicand BPA au esuat uneori in a-i demonstra adevarata toxicitate, cu alte cuvinte, deoarece foarte putine dintre aceste cercetari au examinat efectele metabolitilor BPA, care sunt in mod esential ceea ce devine BPA in urma expunerii umane.
“Prin legarea la receptorul estrogen, BPA (si metabolitii lui) pot perturba sistemul hormonal sau endocrin al corpului, cu consecinte deosebit de ingrijoratoare pentru fetusi, bebelusi si copii de vârsta frageda”, spune un raport al site-ului de stiinta Science Daily referitor la acest studiu. Structura chimica moleculara este similara celei a estradiolului, unul dintre cei trei estrogeni principali ai corpului uman, sugerand ca BPA se leaga la receptorii estrogenilor”.
Sursele pentru acest articol includ:
http://www.sciencedaily.com/releases/2012/10/121004200905.htm
http://californiawatch.org
http://www.naturalnews.com/041222_BPA_metabolic_damage_hormones.html - BPA
Va citesc zilnic, sunt articole exceptionale. As vrea sa mentionez insa ca din acest articol nu am inteles suficient, in sensul ca as vrea sa stiu in ce masura e plasticul periculos.
Da Mihaela, multumesc, exact acelasi lucru intentionam si eu sa scriu...atata BPA, MPR, MRP, pe cine prinde, pe cine apuca