Nu stim ce este mai bine pentru noi!

Era odata o familie simpla de tarani, care traia de la o zi la alta bazându-se pe munca la câmp facuta cu ajutorul singurului cal pe care il aveau. Intr-o zi calul de care depindeau atât de mult a disparut. La auzul vestii crunte, toti vecinii au venit si au inceput sa plânga si sa se vaite de ghinionul familiei ramase fara singurul ajutor.

-          Vai vecine ce o sa te faci acum, cum o sa mai muncesti pamantul?

-          O fi bine , o fi rau, vom vedea! , ... spuse taranul abatut.

Erau niste vremuri foarte grele, vremuri de razboi iar familia taranului traia chiar la granita tarii, unde pericolul era mai mare ca in alta parte. Dupa aproape o saptamâna, calul disparut isi facu aparitia si nu numai ca se intoarse dar venise si cu o iapa. La auzul vestii, vecinii se grabira sa il felicite pe taran si sa se bucure pentru reîntoarcerea calului.

-          Vai vecine uite ce noroc ai avut, ti-a plecat calul dar acum s-a întors si nu singur , uite acum ai doi cai.

-          O fi bine, o fi rau, vom vedea!, spuse iar taranul uitându-se cu bucurie spre caii din curtea sa.

Dupa câteva zile, fiul cel mare al familiei se trezi de dimineata si se gandi ca ar fi bine sa incerce sa calareasca putin iapa cea noua care se afla in curtea lor. Fara insa sa stie ca animalul era unul mai neastâmparat, tanarul se avânta sa urce pe el , iar acesta il arunca jos, ranindu-i grav piciorul. La auzul acestei noi vesti, toti vecinii venira iar si incepura sa se plânga si sa-l compatimeasca pe taran pentru accidentul nefericit.

-          Vecine uite ce ai patit, noua ta iapa de care noi ne bucuram ti-a adus necazul asta.

-          O fi bine, o fi rau! ... raspunse taranul ...vom vedea!

A mai trecut  ceva timp si din cauza razboiului cu tara vecina, se dadu ordin ca fiecare tânar din tinut sa fie adus la armata si trimis pe front. Pentru ca era accidentat si nu putea sa mearga, fiul taranului a scapat de razboi si dupa ce s-a intremat a continuat sa-si duca viata in pace si liniste alaturi de familia sa.

 Morala :

Morala acestei povestioare ramâne sa o traga fiecare in parte pentru el.  Rugamintea mea ar fi inainte sa faceti asta , sa va intrebati daca ce va doriti in momentul asta pentru voi... este bine sau este rau?  Oare stim noi ce este bine pentru noi? Si daca stim ... de ce nu facem ceva in privinta asta...?!!!

Traim intr-o lume in care ceea ce vrem si credem ca este bine pentru noi , ne este injectat in creiere prin modele ireale ale unei lumi fantastice.

Multi oameni se chinuie sa traiasca si sa ajunga la idealuri de frumusete si valori create de mass- media, false iluzii, si cand nu reusesc ei se predau si prefera sa traiasca in mediocritate si nu ajung sa fie ceea ce le-a fost destinat sa fie.  Iar daca isi pun intrebari de genul .. cine sunt? ce caut aici? ... ajung sa creada ca au probleme cu nervii.

Cred ca important este sa deschidem ochii si sa incepem sa vedem lucrurile din alt unghi. Orice ne este dat in viata, ne este dat pentru a ne ajuta sa progresam. Poate pentru unii care au suferit si sufera mult acest lucru este de neinteles si li se pare nedrept.  Dar daca incercam sa intelegem lucrurile intr-o alta dinamica si sa fim multumiti cu orice ne este asezat in cale , bun sau rau, vom exeprimenta viata intr-un fel diferit.

Sfatul meu este sa va puneti mereu intrebarea taranului ... O fi bine? O fi rau? ... sau mai bine spus ... Stim ce este bine pentru noi?