Decenii la rand medicii si mass-media au promovat folosirea cremelor de protectie solara, pornind de la premiza ca razele ultraviolete declanseaza cancerul de piele si sunt precursorii ridurilor si ai imbatranirii premature.
Aceste recomandari, insa, nu specifica si ce tip de crema de protectie trebuie folosit pentru a proteja pielea de cancer si a imbunatati nivelul de vitamina D, ceea ce este important pentru sanatate si reduce riscul de melanom.
Eficienta cremelor de protectie solara
In ciuda numarului mare de produse disponibile in comert si a promovarii masive a utilizarii protectiei solare, numarul celor care sufera de melanom malign este in continua crestere. Numarul cazurilor noi de cancer de piele la 100.000 de locuitori a crescut de la 7.9 in 1975 la 24 in 2013.
Acest lucru inseamna o crestere anuala de 3% a cazurilor noi si o crestere de 200% din 1975 pana in 2013.
Radiatiile ultraviolete ating pamantul sub forma de raze UVA si UVB si sunt clasificate drept carcinogene de Programul National de Toxicologie (SUA). UVA sunt in general considerate mai putin carcinogene decat UVB.
Pentru ca razele UVB au fost considerate mai periculoase, produsele de protectie solara au fost initial facute sa filtreze UVB si nu UVA. Studii recente, insa, au demonstrat ca radiatia UVA joaca, de fapt, un rol important in dezvoltarea melanomului malign, forma cea mai agresiva de cancer de piele.
Conform unor estimari recente, peste 144.000 de occidentali vor fi diagnosticati cu melanom in 2016, cu rate de supravietuire de cinci ani incepand de la 98% daca boala nu a ajuns la nodulii limfatici, 63% pentru cancerul regional si doar 17% pentru melanom metastatic la distanta.
O serie de studii demonstreaza ca protectia solara reduce numarul de celule noi scuamoase de cancer, insa nu are niciun efect asupra celulei de baza care contribuie, de fapt, la dezvoltarea unui melanom malign mai agresiv.
Exista dovezi care asociaza formele de cancer tratabil si nemelanomatos cu o expunere cumulativa la soare. Nu este, insa cazul melanomului malign, asociat cu arsuri solare semnificative.
Specialistii recomanda utilizarea cremelor de protectie solara doar ca filtru de protectie, nu ca motiv pentru a prelungi expunerea la soare. In cazul expunerilor prelungite, acestia recomanda utilizarea unor instrumente complementare de protectie, pe langa crema solara, cum ar fi palarii, ochelari de soare, haine lungi si umbra.
Avantaje si dezavantaje
Sondajele efectuate de Academia Americana de Dermatologie au demonstrat ca multi nu stiu sa foloseasca crema solara in mod corect. Sau, chiar si atunci cand sunt folosite corect, nu toate produsele contin factorul de protectie inscris pe eticheta.
In cadrul unui test, cercetatorii au evaluat 65 creme de protectie solara diferite, si rezultatele au aratat ca 43 % aveau un SPF mai mic decat cel mentionat pe eticheta. Studii dermatologice au demonstrat ca cei mai multi oameni nu folosesc atat de multa crema de protectie incat sa le afecteze productia de vitamina D. Ramane, totusi, un motiv de ingrijorare, mai ales in cazul celor ce folosesc crema de protectie solara tot timpul.
In acest caz, se pot face analize pentru vitamina D si daca nivelul este sub 40 nanograme pe ml, se pot lua suplimente, desi vitamina D din suplimente nu are aceleasi efecte benefice pentru corp ca cea produsa in urma expunerii la soare.
Crema de protectie solara mareste si cantitatea de chimicale toxice aplicata pe piele.
Studii recente arata ca un procent covarsitor de persoane sunt contaminate cu un ingredient toxic folosit in cremele de protectie solara, numit oxibenzona.
Oxibenzona este folosita in cremele de protectie solara si alte produse de ingrijire personala.
Femeile insarcinate cu un nivel ridicat din aceasta substanta in sange prezinta riscul de a da nastere unor copii cu o greutate mai mica decat cea normala, un factor de risc asociat cu boala cardiovasculara, diabet, hipertensiune si altele.
Ce reprezinta cu adevarat cifrele din SPF?
Cremele de protectie solara pot crea un sentiment fals de siguranta. Multi consumatori cred ca o cifra mai mare reprezinta o protectie mai ridicata impotriva radiatiilor UV. Insa, asa cum s-a mentionat anterior, majoritatea cremelor solare pot proteja impotriva razelor UVB, dar nu ofera protectie contra radiatiilor UVA.
Atat UVA cat si UVB pot cauza bronzare si arsuri, desi efectul razelor UVB sunt mai rapide. UVA, insa, penetreaza pielea mai in profunzime decat UVB si constituie un factor mai important in fotoimbatranire, riduri si cancere de piele.
Un SPF de 30 teoretic poate filtra 97 % din razele UVB timp de doua ore. Teoretic, un SPF mai ridicat va bloca mai multe raze UVB, insa nicio crema de protectie nu va putea oferi o protectie de 100%.
Problema este ca, daca pielea nu se inroseste, tendinta este de a prelungi timpul petrecut in soare. Acest lucru mareste riscul de expunere exagerata la soare, care este adevaratul pericol.
Cremele solare cu un SPF mai ridicat necesita si mai multe substante chimice pentru a obtine rezultatul dorit. Multe dintre acestea reprezinta un risc pentru sanatate cand sunt absorbite prin piele, cauzand in mod potential deteriorarea tesuturilor si perturbarea echilibrului hormonal.
Avand in vedere ca un SPF mai ridicat nu ofera si o protectie mai mare, cea mai indicata protectie este de SPF 30.
Cum actioneaza cremele de protectie solara
Cremele trebuie aplicate in cantitati foarte mari pe toata piele expusa, pentru a fi eficiente. Acest lucru inseamna ca produsul nu trebuie sa provoace alergii si ca trebuie sa ofere o buna protectie contra radiatiilor UV. De asemenea, aceasta NU ar trebui sa fie absorbita in piele, pentru ca o protectie solara actioneaza ca o bariera pentru piele.
Cremele solare actioneaza in doua feluri. Cremele mai vechi formeaza o pelicula pe piele, in care razele UV se reflecta si prin care nu patrund. Majoritatea contin oxid de zinc sau dioxid de titan.
Al doilea tip de creme foloseste filtre chimice pentru a bloca radiatia UV. Multe dintre acestea includ octisalat, oxibenzon, avobenzon, homosalat, octinoxat si octocrilena. Multe dintre aceste substante chimice sunt perturbatori endocrini care au dovedit in studiile pe animale ca pot afecta abilitatea de reproducere, intarzie pubertatea, afecteaza functionarea tiroidei, ciclurile si reduc consistenta spermei.
Alte substante, cum ar fi palmitatul retinil, pot mari riscul de cancer de piele. Produsul este o forma a vitaminei A care poate accelera dezvoltarea tumorilor si leziunilor in urma expunerii la soare.
Producatorii mai adauga si produse care sa incetineasca imbatranirea pielii. Acest lucru actioneaza, insa, numai in absenta expunerii solare.
Cremele de protectie mai vechi, inclusiv oxidul de zinc, au dovedit de-a lungul timpului ca pot fi folosite in siguranta si eficient atat pentru blocarea UVA cat si a UVB.
Conform ultimelor stiri, unele firme producatoare folosesc oxid de zinc pentru a bloca radiatiile UV, incercand in acelasi timp sa multumeasca dorinta consumatorilor de produse de a nu lasa o pelicula groasa pe piele.
Nanotehnologia
Pentru a reduce pelicula groasa, producatorii reduc dimensiunea moleculelor. Aceasta nanotehnologie are mai multe efecte secundare. Particulele sunt atat de mici incat pot fi absorbite de piele. Sunt studii care arata ca acest lucru are efecte negative asupra sanatatii. Desi excelenta pentru distributia medicamentelor in corp, nanotehnologia nu prezinta aceeasi siguranta cand este folosita pentru protectia solara.
Diminuarea dimensiunii particulelor de oxid de zinc imbunatateste protectia UVB, insa reduce protectia contra UVA, un beneficiu important al oxidului de zinc. Acesta este benefic pentru ca ramane stabil la temperaturi ridicate, insa, sub forma de nanoparticula, cauzeaza probleme ca urmare a toxicitatii, ce depasesc beneficiile protectiei solare.
Toxicitatea nanoparticulelor de oxid de zinc, dupa distributia acestora in corp, poate afecta plamanii, rinichii, ficatul, stomacul, pancreasul, splina, inima si creierul. Rezultatele studiilor au demonstrat si faptul ca imbatranirea are un efect sinergetic impreuna cu nanoparticulele de oxid de zinc asupra inflamatiei sistemice si a neurotoxicitatii, afectand creierul si sistemul neurologic. Cu alte cuvinte, cu cat inaintezi in varsta, cu atat creste si riscul de neurotoxicitate din cauza absorbtiei nanoparticulelor de oxid de zinc.
Pana la urma, cremele de protectie sunt doar o cacealma?
Pana in jurul anului 1950 melanomul era destul de rar intalnit. Frecventa cancerului de piele a crescut incepand cu sfarsitul anilor 1960, odata cu aparitia pe piata a "lotiunii de bronzare". Ideea lotiunii era ca, odata cu expunerea cat mai mare la soare fara arderea pielii, creste sansa de a te bronza.
Explicatia oficiala pentru cazurile rare de melanom inainte de 1970 a fost ca occidentalii au inceput sa iubeasca baile de soare abia dupa 1950. Insa orice imagine a plajelor de dinainte de 1930 sau mai devreme arata ca oamenii au iubit soarele si oceanul/marea cu mult inainte de anii 1950. Cu cat au fost mai ridicate ratele de melanom in fiecare an, cu atat nevoia de creme de protectie a crescut mai mult.
Interesant este ca orice imbolnavire cu cancer de piele are legatura si cu nivelul de vitamina D din corp. Intr-un studiu revolutionar, cercetatorii au demonstrat legatura dintre vitamina D si deznodamantul bolii in cazul celor diagnosticati cu melanom, dupa adaptarea nivelului de proteina C-reactiva.
Studii anterioare au demonstrat ca exista o legatura intre proteinele C-reactive si un deznodamant nefericit in cazul unui diagnostic cu melanom. Studiul a analizat legatura dintre vitamina D, reactia inflamatorie si proteinele C-reactive la peste 1.000 de pacienti. Valorile mai multor bioindicatori au sugerat ca prin cresterea nivelului de vitamina D in corp se maresc si ratele de supravietuire de cinci ani.
Protectia din interior
Iti poti mari abilitatea de a contracara efectele razelor UVA si UVB si prin nutrientii pe care ii consumi zi de zi. Antioxidantii prezenti in fructele si legumele colorate au dovedit efecte protectoare, insa adevarata "vedeta" este carotenoidul solubil in grasimi astaxantina, care da culoarea roz krillului, somonului si pasarilor flamingo.
Astaxantina este produsa de micro algele Haematococcus pluvialis in perioada de seceta, pentru a se proteja de radiatiile ultraviolete. Este un mecanism "anti radiatii" care explica de ce astaxantina are acelasi efect si pentru oameni.
Consumul acestui pigment ofera, practic, un factor intern de protectie solara. Studiile au confirmat ca este un agent de absorbtie a razelor UVB, care contribuie la reducerea deteriorarii ADN-ului. Este unul dintre cei mai puternici antioxidanti cunoscuti, actionand impotriva inflamatiei, a stresului oxidativ si a efectelor radicalilor liberi asupra corpului.
Fiecare dintre aceste functii intareste abilitatea pielii de a rezista la soare si de a beneficia in acelasi timp de acesta pentru productia de vitamina D. Acest lucru nu inseamna ca poti petrece toata ziua in soare fara niciun fel de protectie fizica - palarie sau maneci lungi - insa este o optiune mai sanatoasa decat substantele chimice pentru combaterea radiatiilor solare.
Daca vrei totusi sa folosesti o astfel de solutie, cea mai buna optiune pentru crema de protectie solara ramane oxidul de zinc. Trebuie evitate variantele nano, insa, care pot mari toxicitatea in corp. Din pacate, este dificil de gasit un produs care sa nu contina si alte substante chimice.
Sursa utilizata: http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2016/06/08/the-truth-about-sunscreen-protection.aspx
