Comandă telefonic 0770 363 621 Contul meuDespre noiContact
MeniuCaută
  1. Viata Verde Viu
  2. Blog
  3. Invatam impreuna
  4. Pasagerul orb, o poveste despre iubire

Pasagerul orb, o poveste despre iubire

Pasagerii din autobuz privesc cu simpatie cum femeia tanara si atractiva cu bastonul ei alb urca cu atentie treptele autobuzului. A platit si folosindu-si mainile pentru a simti scaunele, a mers in jos pe culoar si a gasit scaunul despre care soferul

Pasagerii din autobuz privesc cu simpatie cum femeia tanara si atractiva cu bastonul ei alb urca cu atentie treptele autobuzului. A platit si folosindu-si mainile pentru a simti scaunele, a mers in jos pe culoar si a gasit scaunul despre care soferul ii spusese ca era liber. Apoi, si-a pus servieta in poala si si-a rezemat bastonul alb de picior.

Se facea deja un an decand Susan, treizeci si patru de ani , devenise oarba. Din cauza unui diagnostic gresit ea ajunsese sa-si piarda vederea, si fusese aruncata brusc intr-o lume de intuneric, furie, frustrare si de mila de sine. Deodata o femeie incredibil de independent, Susan se simtea condamnata de catre aceasta intorsatura teribila de soarta sa devina o povara fara putere, neajutorata pentru cei din jurul ei.

"Cum mi s-a putut intampla asa ceva?" isi spunea ea , in inima ei indurerata. Dar indiferent cat de mult ea a plans sau s-a rugat, stia adevarul dureros si anume ca vederea ei era pierduta pentru totdeauna.

Un nor de depresie atarna deodata pe spiritul odata optimist al lui Susan. Trecerea prin fiecare zi fusese un exercitiu de frustrare si epuizare. Si tot ce ii mai ramasese era doar  Mark , sotul ei.

Mark , un ofiter al Fortelor Aeriene o iubea pe Susan cu toata inima lui. Atunci cand ea si-a pierdut vederea, el a privit-o cum s-a afundat in disperare si s-a hotarat sa o ajute sa isi recapete puterea si increderea in ea, necesare pentru a deveni independenta din nou. Experienta militara a lui Mark l-a ajutat  pentru a face fata unor situatii delicate, si totusi el stia ca aceasta va fi lupta cea mai grea cu care s-a confruntat vreodata. In cele din urma, Susan s-a simtit pregatita sa se intoarca la locul ei de munca, dar cum ar fi putut ea ajunge acolo? Obisnuia sa ia autobuzul, dar acum era prea speriata pentru a merge singura astfel ca Mark sa oferit sa o conduca la munca in  fiecare zi, chiar daca lucrau la capetele opuse ale orasului.

La inceput, aceasta a functionat,  Susan se simtea
protejata iar Mark stia ca sotia lui careia ii era frica sa faca orice era in siguranta. Dar putin dupa aceea , Mark si-a dat seama ca acest aranjament nu era prea potrivit dovedindu-se a fi o situatie agitanta dar si costisitoare. Susan va trebui sa incepeapa sa ia autobuzul din nou, a admis el in sinea lui,  dar doar gandul de a-i sugera asa ceva il ingrozea. Ea era inca atat de fragila, atat de suparata. Cum ar fi reactionat?

Asa cum si-a inchipuit Mark, Susan a fost ingrozita de ideea de a lua din nou autobuzul. "Sunt oarba!" , a raspuns ea cu amaraciune. "Cum as putea sa stiu unde ma duc? Ma simt ca si cum ma  abandonezi." Inima lui Mark s-a rupt cand a auzit aceste cuvinte, dar stia ca luase decizia buna. El i-a promis lui Susan ca in fiecare dimineata si seara, el va merge cu autobuzul cu ea, atata timp cat va durat, pana cand ea se va obisnui sa mearga singura. Si exact asa sa intamplat.

Timp de doua saptamani, Mark, in uniforma militara, a insotit-o pe Susan la si de la locul de munca in fiecare zi. El a invatat-o cum sa se bazeze pe simturile ei, in special auzul, pentru a determina unde este si cum sa se adapteze la noul ei mediu. El a ajutat-o sa se imprieteneasca cu soferii de autobuz care ar putea avea grija de ea, si sa ii pastreze un loc gol. El facut-o chiar sa si rada, in acele zile, mai putin bune, atunci cand ea se mai impiedica sau nu se descurca. In fiecare dimineata au facut drumul impreuna, si Mark lua un taxi inapoi la biroul sau. Desi acest lucru a fost chiar mai costisitor si mai obositoar decat varianta anterioara, Mark stia ca era doar o chestiune de timp pana cand Susan va putea merge iar cu autobuzul pe cont propriu.

El a crezut in ea, si stia ca lui Susan inainte de a-si  fi pierdut vederea, nu ii era frica de nici o provocare si ca nu ar fi renunta vreodata.

In cele din urma, Susan a decis ca era gata sa incerce calatoria pe cont propriu. Luni dimineata ea s-a pregatit, si inainte de a pleca, s-a aruncat in bratele lui Mark, partenerul ei temporar de autobuz, sotul ei, si cel mai bun prieten. Ochii ei erau plini de lacrimi de recunostinta pentru loialitatea lui, rabdarea si dragostea lui. Ea i-a spus la revedere, si pentru prima data in aproape un an, ei au mers pe drumuri separate.pasagerul orb

Luni, Marti, Miercuri, Joi ... Fiecare zi pe cont propriu a mers perfect, si Susan niciodata in ultima vreme nu s-a simtit mai bine. Reusise!

In dimineata zilei de vineri, Susan a luat autobuzul pentru a merge ca de obicei la lucru. In timp ce platea pentru a cobori din autobuz, soferul ii spuse "Sa stiti ca va invidiez”. Susan nu era sigura daca soferul vorbea cu ea sau nu. La urma urmei, care om de pe  pamant ar invidia vreodata o femeie oarba care a luptat doar pentru a-si gasi curajul de a trai pana acuma? Curiosa, ea a cerut soferului sa ii explice, "De ce spui ca ma invidiati?"

Conducatorul auto a raspuns: "Stiti, in fiecare dimineata de saptamana trecuta incoace, un domn bine imbracat intr-o uniforma militara sta in picioare in coltul strazii si nu va scapa din ochi atunci cand coborati din autobuz. El sta si se asigura ca treceti strada in siguranta si ca intrati in cladire. Apoi, el va sufla un sarut in vant, va ofera un salut si pleaca. Sunteti o doamna norocoasa.. "

Lacrimi de fericire curgeau pe obrajii lui Susan. Pentru ca, desi ea nu l-a putut vedea fizic, a simtit intotdeauna prezenta lui Mark. Se simtea atat de norocoasa, atat de norocoasa, pentru ca el ii daruise un cadou mai puternic decat vederea, un dar pe care ea nu avea nevoie sa il vada pentru a crede - darul iubirii, care poate aduce lumina acolo unde a fost intuneric.

Dumnezeu vegheaza asupra noastra in acelasi fel. Se poate sa nu stim ca El este prezent. Noi nu avem posibilitatea de a vedea fata Lui, dar El este acolo, cu siguranta. Fiti binecuvantati in acest gand: "Dumnezeu va iubeste - chiar si atunci cand nu priviti spre El."

#ajutor #credinta #Dumnezeu #iubire #orb #pasager

Ce au mai parcurs alti cititori...

Ultimul biscuite
Capcana...de a nu-ti pasa de altii
6 moduri in care iti poti transforma frica in iubire

Ce spun cititorii despre "Pasagerul orb, o poveste despre iubire"

Elena Neacşu04 May 2016 14:10Raspunde

Iubirea este ... iubire.

Aurica03 February 2014 10:31Raspunde

Superb textul, foarte frumos..

28 April 2015 21:48Raspunde

LA BINESI LA GREU, NU?

Adaugă comentariul tău
Primești săptămânal inspirație verdevie
promoții și prețuri speciale, acces la tombole și concursuri exclusive...
Termeni și condițiiCookiesConfidențialitate GDPRDisclaimerANPC
Copyright 2024 Viata Verde Viu | Ghidul tău de sănătate holistică și magazin online cu alimente, suplimente și produse bio.. Toate drepturile rezervate.
VVV Health Company SRL, Nr. Reg. Com.: J24/1813/2022, CIF: RO46758101