Sistemul digestiv are doua functii principale: converteste alimentele in nutrientii de care are nevoie corpul si elimina reziduurile acumulate de acesta. Pentru a-si indeplini sarcina, sistemul are nevoie de cooperarea catorva organe diferite din corp, gura, stomacul, intestinele, ficatul si vezica biliara.
Iata 11 lucruri despre sistemul digestiv care ar putea sa te surprinda.
- Mancarea nu are nevoie de legea gravitatiei pentru a ajunge in stomac.
Cand mananci ceva, mancarea nu cade pur si simplu prin esofag pana in stomac. Muschii esofagului se contracta si se relaxeaza ca niste unde intr-o miscare denumita peristaltism, care impinge alimentele prin micul canal pana in stomac.
Datorita peristaltismului, chiar daca stam cu capul in jos cand mancam, mancarea tot va ajunge in stomac.
- Detergentii de rufe contin enzime prezente in sistemul digestiv.
Detergentii de rufe contin de multe ori diferite clase de enzime, printre care proteaze, amilaze si lipaze. Sistemul digestiv uman contine si el aceste enzime.
Sistemul digestiv foloseste aceste tipuri de enzime pentru a descompune mancarea. Proteazele descompun proteinele, amilazele descompun carbohidratii si lipazele descompun lipidele. De exemplu, saliva contine atat amilaze cat si lipaze, in timp ce stomacul si intestinul subtire folosesc proteazele.
- Stomacul nu este cel mai activ in procesul digestiv.
Toata lumea crede ca stomacul este centrul digestiei, jucand rolul principal in "digestia mecanica" —amesteca mancarea, o combina cu sucurile gastrice, descompune fizic alimentele in bucati mici si le transforma intr-o pasta groasa numita chim.
Dar stomacul este de fapt implicat in mica parte in digestia chimica, procesul care reduce hrana la nivel de molecule, necesar pentru ca nutrientii sa ajunga in sange.
In schimb, intestinul subtire, care compune doua treimi din lungimea tractului digestiv, este locul in care are loc cea mai mare parte a digestiei si absorbtia nutrientilor. Dupa descompunerea chimului cu ajutorul unor enzime puternice, intestinul subtire absoarbe nutrientii si ii transfera in sange.
Suprafata totala a intestinului subtire este imensa. Acesta are aproape 7 metri lungime si un diametru de 2.5 centimetri. Pe baza acestor dimensiuni, te-ai astepta ca suprafata intestinului subtire sa fie de 0.6 metri patrati — dar are de fapt, 250 de metri patrati, dimensiunea unui teren de tenis.
Acest lucru se datoreaza faptului ca prezinta trei trasaturi care ii maresc suprafata. Peretii intestinului au buzunare, contin niste structuri denumite vili, care sunt ca proiectii ale tesutului absorbant similare unor degete. Si, in plus, vilii sunt acoperiti cu proiectii microscopice denumite microvili.
Toate aceste trasaturi ajuta intestinul subtire sa absoarba mai bine hrana.
- Exista mai multe tipuri de stomac in regnul animal.
Stomacul este partea integrala a sistemului digestiv, insa nu este la fel la toate animalele. Unele animale au un stomac cu compartimente multiple. (Aceste sunt denumite in mod eronat stomacuri multiple.) Vacile si alte "rumegatoare" — inclusiv girafele, caprioarele si bovinele — au stomacuri cu patru camere, care le ajuta sa-si digere hrana vegetala.
Insa unele animale - printre care calutii de mare, dipnoii si ornitorincii — nu au deloc stomac. Hrana lor ajunge din esofag direct in intestine.
- Flatulenta isi datoreaza mirosul neplacut bacteriilor.
Gazul intestinal, sau flatulenta, este o combinatie de aer inghitit si gaze produse prin fermentarea bacteriilor din tractul gastrointestinal. Sistemul digestiv nu poate descompune sau absorbi anumiti compusi din alimente si aceste substante sunt pur si simplu impinse de-a lungul tractului pana ajung in intestinul gros. Trupe intregi de bacterii se pun pe treaba, eliberand o varietate de gaze pe parcurs, printre care dioxid de carbon, hidrogen, metan si hidrogen sulfhidric (de aceea flatulenta are un miros neplacut de oua stricate).
- Sistemul digestiv este predispus la cancer.
In occident sunt peste 270.000 de persoane care dezvolta anual cancer pe tractul gastrointestinal, cancer de esofag, stomac, colon si rect. Jumatate dintre acestea duc la moarte. In 2009, cancerul colorectal a omorat aproape 52.000 de persoane, mai mult decat orice alt tip de cancer, cu exceptia celui la plamani.
Mai mult decat atat, sistemul digestiv gazduieste mai multe tipuri de cancer si contribuie in masura mai mare la mortalitatea din cauza cancerului, decat orice alt sistem organic din corp.
- Un inghititor de sabii a ajutat doctorii sa se uite in interiorul stomacului.
Un endoscop este un instrument folosit pentru examinarea organelor si cavitatilor din interiorul corpului. Medicul german Philipp Bozzini a creat prima versiune primitiva a endoscopului, denumit lichtleiter (ce insemna "conductor de lumina"), la inceputul anilor 1800, pentru a inspecta anumite zone din corp, urechi, cavitatea nazala si uretra.
Jumatate de secol mai tarziu, chirurgul francez Antoine Jean Desormeaux a creat un alt instrument, denumit "endoscop," pentru a examina tractul si vezica urinara.
In 1868, medicul german Adolph Kussmaul a folosit un endoscop pentru a se uita in interiorul unei persoane vii pentru prima oara. Spre deosebire de endoscopul din ziua de azi, instrumentul lui Kussmaul nu era flexibil, fiind greu de manevrat in interiorul corpului. De aceea Kussmaul a apelat la talentul unui inghititor de sabii, care a putut inghiti cu usurinta instrumentul de 47 pe 1.3 cm proiectat de Kussmaul.
- Un barbat cu o gaura in stomac a ajutat la o mai buna intelegere a procesului digestiv.
In 1822, in cadrul unei partide de vanatoare a fost impuscat din greseala un tanar de 19 ani numit Alexis St. Martin. Chirurgul militar William Beaumont l-a operat cu succes pe St. Martin, insa vanatorul a ramas cu o gaura in peretele abdominal al stomacului, denumita fistula. Fistula i-a oferit lui Beaumont ocazia de a investiga functionarea stomacului in modalitati cu totul noi.
In urmatorii zece ani Beaumont a efectuat 238 de experimente pe St. Martin, dintre care unele implicau introducerea hranei direct in stomacul pacientului. A tras numeroase concluzii utile din aceste experimente, printre care faptul ca febra afecteaza digestia si ca digestia este un proces ce implica ceva mai mult decat o simpla macinare a hranei de catre stomac, care are nevoie si de acid clorhidric.
- Stomacul trebuie sa se protejeze — de el insusi.
Celulele de-a lungul peretelui interior al stomacului secreta in jur de 2 litri de acid clorhidric in fiecare zi, care ajuta la uciderea bacteriilor si ajuta in procesul digestiei. Daca acidul clorhidric iti suna cunoscut, este din cauza ca aceasta substanta chimica puternica este folosita de obicei la inlaturarea ruginii si a pietrei de pe foile si bobinele de otel, dar se mai regaseste si in produsele de curatat, in special in cele pentru vasul de toaleta.
Pentru a se proteja de acidul coroziv, captuseala stomacului are un strat gros de mucus. Insa acest mucus nu poate amortiza la nesfarsit efectele sucurilor digestive, de aceea stomacul produce un strat nou de mucus la fiecare doua saptamani.
- Medicii au tratat gresit ulcerul peptic aproape un secol.
Ulcerul peptic se manifesta prin dureri intense pe captuseala esofagului, a stomacului sau a intestinului subtire si afecteaza cam 50 de milioane de persoane anual in occident, conform unui studiu american efectuat in 2007.
Medicii au fost de parere o perioada lunga de timp ca stresul si mancarurile picante contribuie la dezvoltarea acestor dureri - o explicatie ce parea logica, avand in vedere ca majoritatea bolnavilor de ulcer acuzau dureri dupa ce consumau alimente picante. De aceea, timp de aproape 100 de ani, medicii au prescris un tratament ce implica odihna si un regim alimentar necondimentat.
In 1982, cercetatorii australieni Barry Marshall si Robin Warren au descoperit ca adevaratul vinovat de aparitia ulcerului este bacteria Helicobacter pylori, care salasluieste in stratul protector al mucoasei stomacului. Gratie acestei descoperiri, medicii au putut prescrie un tratament mai eficient pentru ulcer: antibioticele.
Aceasta descoperire le-a a dus lui Marshall si Warren Premiul Nobel in Fiziologie / Medicina in 2005.
- Stomacul poate face zgomot tot timpul, nu doar cand ii este foame.
Zgomotele facute de stomac, sunt rezultatele peristaltismului din stomac si intestinul subtire — adica se datoreaza digestiei normale a hranei, a fluidelor si a gazelor care strabat tractul gastrointestinal. Cand insa tractul este gol, zgomotele sunt mai mari, pentru ca nu este nimic in interior care sa amortizeze zgomotul.
Atunci de ce se mai contracta muschii cand nu exista hrana in stomac?
Dupa ce isi goleste continutul in intestinul subtire, stomacul trimite semnale catre creier. Creierul raspunde transmitand muschilor digestivi semnalul ca acestia sa inceapa procesul de peristaltism. Contractiile musculare asigura golirea completa a stomacului, iar zgomotele rezultate ne atentioneaza ca organismul are nevoie de mancare.
Sursa utilizata:
http://www.livescience.com/40187-digestive-system-surprising-facts.html - stomac
