Efemeritatea vietii: Seneca despre arta de a trai pe lat si nu de a trai pe lung

“Cel mai mare obstacol in viata este asteptarea, care se agata de ziua de maine si o pierde pe cea de azi … Intregul viitor zace in incertitudine: traieste clipa de acum.”

“Felul in care ne traim fiecare zi,” a scris Annie Dillard in memorabila sa reflectie asupra vietii, “defineste, desigur, felul in care ne traim viata.” Si cu toate acestea majoritatea dintre noi isi petrece zilele in ceea ce Kierkegaard considera a fi sursa principala a nefericirii noastre — negarea cu buna stiinta a faptului ca “a fi ocupat este o alegere” si ca trairea prezentului este mult mai plina de satisfactii decat productivitatea. A fi productiv pare calea cea mai sigura de a ne lasa prinsi de transa pasivitatii si a lipsei de timp, care ne distrage de la a ne trai viata, ne indeplinim obligatiile, dar absentam de la noi insine, confundam a face cu a fi.

In ciuda sperantei de viata crescande a omului, aceste preocupari sunt mai actuale ca niciodata – si cu toate acestea ele nu caracterizeaza numai epoca noastra. De fapt, ele exista de cand exista si dovezile istorice ale experientelor si faptelor omului. Nu este surprinzator atunci, ca si cel mai bun remediu este tot unul foarte vechi: inestimabilul tratat al filozofului roman Seneca, de acum 2,000 de ani Despre efemeritatea vietii (biblioteca publica) — o atentionare usturatoare asupra a ceea ce stim intuitiv dar uitam prea repede si refuzam constant sa punem in aplicare.

Seneca scrie:

Viata noastra nu e scurta, problema este ca pierdem  mare parte din ea. Viata este suficient de lunga, am primit o cantitate generoasa de timp pentru a realiza cele mai mari lucruri daca am sti sa-l utilizam cu folos. Dar cand este pierdut cu lux inutil si activitati fara folos, suntem constransi in pragul mortii sa recunoastem ca timpul a trecut fara sa ne dam seama. Adevarul este acesta: nu avem o viata scurta, noi ne-o scurtam, nu este vorba ca nu avem suficient timp, doar ca irosim ce am primit… Viata este lunga daca stii cum sa o folosesti.

Cu milenii inainte de binecunoscuta zicala “timpul inseamna bani”, Seneca ne atrage atentia ca nu pretuim timpul ca pe o resursa valoroasa, desi este cu siguranta cea mai pretioasa si mai putin regenerabila:

Oamenii sunt foarte atenti cu averile lor; cand insa vine vorba sa iroseasca  timp, devin extrem de risipitori cu singurul lucru unde s-ar justifica  manifestarea  zgarceniei.

Celor care isi irosesc timpul, Seneca le face o mustrare foarte directa:

Traiti ca si cum va este menit sa traiti vesnic; nici nu realizati cat sunteti de superficiali; nu va dati seama de timpul pierdut si il irositi ca si cum ar fi o sursa inepuizabila si nesfarsita — desi toate acele momente pe care le petreceti cu cineva sau cu ceva pot fi si ultimele. Va comportati ca muritorii in temeri si ca  nemuritorii fata de dorinte … Cat de tarziu va fi sa incepeti sa traiti cu adevarat chiar cand viata se termina! Cat de necugetat sa va uitati propria  mortalitate si sa amanati lucrurile importante pentru cand ajungeti la cincizeci sau saizeci de ani, sa planuiti sa incepeti sa traiti la o varsta la care multi nici nu mai ajung!

Nouasprezece secole mai tarziu, Bertrand Russell, o alta minte luminata a umanitatii, se lamenta in mod retoric, “Ce castigam daca dobandim lux si sanatate, cand nimeni nu mai stie cum sa le foloseasca?” Chiar si Seneca, scriind in secolul intai, vedea lipsa de timp – acel demon dualist al distractiei si preocuparii — ca pe o dependenta care ne impiedica sa dobandim arta de a ne trai viata:

Nicio activitate nu poate fi indeplinita cu succes de o persoana preocupata … pentru ca mintea nu absoarbe nimic in profunzime atunci cand este distrasa, ci respinge tot ceea ce, ca sa spun asa, se inghesuie in ea. Un om preocupat este prea putin interesat sa-si traiasca viata; desi nu exista nimic mai dificil de invatat … Sa inveti sa traiesti dureaza o viata, si, ceea ce ar putea sa te surprinda, iti ia tot o viata intreaga ca sa inveti sa mori.

Manati de dorinta obsesiva de a ne asigura ca ce urmeaza are ceea ce lipseste momentului prezent, observa Seneca, reusim sa devenim, asa cum un alt intelept a exprimat, “desavarsiti fugari de noi insine.”

Seneca spune:

Fiecare goneste prin viata si este bantuit de dorul de viitor si obosit de prezent. Dar omul care … isi organizeaza fiecare zi ca si cum ar fi ultima, nici nu tanjeste dupa si nici nu se teme de ziua care vine … Nimic nu poate fi luat din viata sa, nu poti decat adauga ca si cum ai da unui om care este satul si satisfacut o mancare pe care nu o vrea, dar o poate pastra. Asa ca nu trebuie sa crezi ca un om a trait mult doar pentru ca are par alb si riduri: el nu a trait mult, doar a existat mult. Sa ne gandim de exemplu la un om care a avut un voiaj lung si a fost prins de furtuna de indata ce a iesit din port, si a fost aruncat de colo-colo, si s-a tot invartit in cerc purtat de furia unor vanturi neprielnice. El nu a avut o calatorie lunga, ci doar un zbucium lung.

Seneca este in mod deosebit sceptic in privinta sabiei cu doua taisuri reprezentate de succes si ambitie — ceva ce David Foster Wallace va critica mai tarziu cu multa elocventa — care ne arunca in putul nesigurantei, insatisfactiilor si al atasamentelor:

Viata va fi inevitabil nu numai foarte scurta, ci si foarte nefericita pentru cei care dobandesc cu mare greutate ceea ce trebuie sa pastreze cu si mai mare greutate. Acestia obtin tot ce vor cu mari eforturi; poseda cu mare grija ceea ce au obtinut; si in tot acest timp nu tin cont de timpul care trece si nu va mai reveni. Noi preocupari iau locul celor vechi, sperantele atrag alte sperante, iar ambitia duce la si mai multa ambitie. Ei nu cauta sa puna capat nefericirii lor, ci doar schimba motivul pentru care sunt nefericiti.

Acest lucru, atentioneaza Seneca, devine de zece ori mai toxic pentru suflet cand cineva lucreaza pentru un om, de exemplu, si se zbate pentru telurile pe care si le-a propus o alta persoana:

Cu adevarat starea celor preocupati este de plans, dar si mai de plans sunt cei care nici macar nu se zbat pentru ei insisi, ci trebuie sa-si adapteze somnul dupa somnul altora, trebuie sa paseasca dupa cum pasesc altii si trebuie sa se supuna ordinelor celor care sunt liberi de toate lucrurile, de dragoste si  ura.  Daca acesti oameni vor sa afle cat de scurta le e viata, trebuie sa reflecte la cat de mica este partea lor din aceasta viata.

Intr-o paranteza premonitorie, Seneca face o remarca ce ilustreaza foarte bine implicatiile reale care apar atunci cand o persoana cere, uneori chiar impune sa i se acorde timpul altuia– remarca ce se potriveste foarte bine pentru boala de care sufera lumea moderna, cu nesfarsitele intalniri si blocajul agresiv al Oamenilor Care Vor Ceva:

Toti cei ce te cheama catre ei te indeparteaza de tine insuti.

[...]

Este surprinzator sa vezi cum unii oamenii cer timp si primesc un raspuns care-i face sa se simta datori. Ambele parti tin cont doar de motivul pentru care acest timp este solicitat si niciuna nu tine cont de timpul insusi — ca si cum nu se cere si nu se da nimic. Acestia minimalizeaza marfa cea mai de pret a vietii, dezamagiti ca nu este tangibila, nu poate fi desfacuta in bucati si de aceea, considerata foarte ieftina – de fapt, aproape fara nicio valoare.

El este de parere ca protejarea timpului este o grija de sine esentiala, iar opusul ei o forma periculoasa de neglijenta de sine:

Nimeni nu apreciaza valoarea timpului: oamenii il folosesc neglijent ca si cum nu ar costa nimic … trebuie sa incercam mai mult sa pastram ceva ce nu va mai fi la un moment dat.

Intelege cat de periculoasa este forma de autohipnoza pe care o abordam cand intram in transa lipsei de timp datorita faptului ca suntem prea ocupati:

Nimeni nu-ti aduce anii inapoi; nimeni nu te va reintregi. Viata isi urmeaza cursul pe care s-a pornit si nu se intoarce si nici nu-si verifica calea..Nu-ti va atrage atentia ca trece, va aluneca in liniste pe langa tine. Nu se va prelungi la comanda unui rege sau ca favoare pentru un anume popor. Cum a inceput in prima sa zi, la fel va continua, fara pauze sau ocolisuri. Care va fi rezultatul ei? Ai fost preocupat cat timp viata a trecut pe langa tine. Va veni moartea si nu vei putea alege daca ai timp pentru ea sau nu.

Dar un lucru si “mai prostesc,” pentru a folosi limbajul sau direct, decat sa ne mentinem ocupati este sa cadem in patima procrastinarii – nu cea legata de productivitate, ci cea existentiala, acea nazuinta de certitudini si garantii care ne limiteaza si ne face sa devenim obsedati de planuri si sa amanam la nesfarsit indeplinirea celor mai mari aspiratii si sa traim cele mai importante realitati ale vietii sub pretextul ca viitorul va aduce conditii mai favorabile:

Sa amani este cea mai mare pierdere din viata:smulge fiecare zi care vine si ne refuza prezentul promitandu-ne viitorul. Cel mai mare obstacol in viata este asteptarea, care se agata de ziua de maine si o pierde pe cea de azi. Te ocupi de ceea ce depinde de vointa Sortii si abandonezi ceea ce depinde de tine. Catre ce tinzi? Care este scopul spre care te zbati sa ajungi? Intregul viitor este incert: traieste acum.

Seneca foloseste o metafora potrivita pentru a exprima acest lucru:

Pe cat de repede trece timpul, tot asa de iute trebuie sa-l folosesti, si trebuie sa te grabesti sa bei ca si cum ai bea dintr-un rau rapid care nu va curge mereu … Asa cum calatorii sunt prinsi de conversatie sau de lectura sau de o reflectie profunda si ajung la destinatie fara sa-si dea seama cand s-au apropiat de ea; la fel se intampla si cu aceasta calatorie a vietii, care nu se opreste si trece cu repeziciune, si pe care fie ca suntem treji fie ca dormim o facem in acelasi ritm — cei preocupati isi dau seama de acest lucru numai cand se termina.

Nu este de mirare ca, avand in vedere propria sa ocupatie, Seneca este de parere ca studiul filozofiei este singurul demn pentru minte si spirit — ne ajuta sa invatam cum sa traim cu noi insine in aceasta “vraja scurta si trecatoare” a existentei si ne ajuta sa ne extindem perceptia mai departe de propria noastra persoana, astfel incat viata noastra sa fie vasta in loc sa fie lunga. El scrie:

Dintre toti oamenii, cei care traiesc bine sunt cei care-si fac timp pentru filozofie, doar ei traiesc cu adevarat. Pentru ca acestia nu numai ca sunt atenti cum isi traiesc propria viata, dar isi imbogatesc viata si cu a celor din trecut. Toti anii trecuti inaintea lor sunt adaugati la anii lor. Doar daca nu suntem lipsiti de recunostinta, toti distinsii fondatori ai crezurilor sfinte au fost nascuti inaintea  noastra si au pregatit un mod de viata pentru noi. Prin efortul altora ne sunt dezvaluite esenta lucrurilor prezente care au fost scoase la lumina din intuneric.

[...]

De la ei poti lua orice doresti: nu va fi vina lor daca nu-ti astamperi setea cu invataturile lor.Cata fericire, ce frumos va imbatrani omul care le-a devenit client! Va avea prieteni de la care sa ceara un sfat despre lucruri importante sau simple, cu care sa se consulte zilnic despre el insusi, care ii vor spune adevarul fara sa-l jigneasca si–l vor lauda fara sa-l flateze, care ii vor oferi un model dupa care sa se formeze.

Poate cel mai important aspect, Seneca sugereaza ca filozofia poate fi o forma de educare pentru cei care nu au fost atat de norocosi sa aibe parte de o educatie de calitate din partea parintilor, atat de esentiala pentru dezvoltarea capacitatilor cu care fiecare este inzestrat:

Avem obiceiul de a spune ca nu ne-am ales parintii, ni i-a oferit soarta. Dar putem alege copiii cui  am vrea sa fim. Exista familii intregi de invatati nobili: alege-o pe cea care ai vrea sa te adopte, si le vei mosteni nu numai numele, ci si averea. Dar aceasta avere nu trebuie pazita cu rautate sau strasnicie; cu cat este impartasita mai mult, cu atat va creste mai mare. Ei iti vor oferi o cale a nemuririi si te vor creste pana intr-un punct unde nimeni nu te va mai putea descuraja. Este singurul mod de a-ti prelungi mortalitatea – sau chiar de a o transforma in nemurire.

Despre efemeritatea vietii este o lectura sublima in intregime. O poti completa cu Lectiile nemuritoare de viata ale lui Montaigne despre arta de a trai si Alan Watts despre cum sa traiesti si sa fii prezent.

Care este parerea ta despre acest subiect? Scrie-ne in comentariile de mai jos!

Sursa utilizata:

http://www.brainpickings.org/2014/09/01/seneca-on-the-shortness-of-life/ Seneca despre viata si timp