“Cred ca sunt cea mai importanta persoana din lume, dar nimeni altcineva nu crede asta despre mine, timpul nu crede asta despre mine, spatiul nu crede asta despre mine, planeta nu crede asta despre mine” spune prof. Robert Thurman in cartea Be The Change/Fii tu insuti schimbarea. “Nu este nevoie de prea multe ca sa intelegi mesajul ca de fapt nu este vorba despre mine! Dar daca cineva vine si ma calca pe nervi sau vrea sa imi ia capsunile, atunci brusc totul este din nou despre mine!”
Oricine vorbeste despre ego: calatoriile ego-ului, ego sanatos, ego negativ, mare ego, scapa de ego-ul tau, chiar omoara-ti ego-ul. Dar ce este ego-ul? Exista un astfel de lucru? Sau este ego-ul doar o versiune a propriei noastre nevoi supraexpandate de siguranta, intr-o lume de aparente amenintari?
Brian Jones, un neurolog care a studiat la Stanford spune “Ego-ul nu este ‘un lucru’ precum coastele, picioarele sau cortexul tau prefrontal. Mai degraba ego-ul este reflectant al unei stari subliminale biochimice de stres si insecuritate in lumea noastra perceputa ca permanenta amenintare din partea semenilor. Biologic, ego-ul si personalitatea noastra, gandurile si emotiile sunt in mod real actionate de energia sistemului nostru nervos autonom, care este fie intr-o stare stresata, egocentrica, tematoare, numita Raspunsul Simpatic, sau intr-o stare de siguranta, relaxare, numita Raspunsul Parasimpatic.”
Ego-ul este bucatica de „eu/mine” care ne ofera o falsa senzatie de noi insine. Nu este in mod necesar bun sau rau, insa egoismul ne poate domina gandurile, sentimentele si perceptiile. Un sentiment pozitiv al sinelui ne ofera incredere si scop, dar un ego mai negativ si egocentric ne face nepasatori la sentimentele altor oameni; el creste pe ideea de eu-mai-intai si ne impinge sa strigam „Dar eu?” Dar sentimentele mele?”
Cu cat avem mai multa putere – asa cum se vede la politicieni, media, CEO (presedinti/directori de firme), staruri de cinema, persoane obsedate de control, sau la cei care intotdeauna se gandesc prima data la ei insisi – cu atat domneste mai mult ego-ul, facand cel mai important lucru „eu si parerile mele”. Nu exista limite la distrugerea pe care o poate face un ego puternic, de la convingerea aroganta ca propriile noastre opinii sunt singurele corecte si oricine ar trebui sa fie de acord cu ele, pana la folosirea si abuzul de responsabilitate si autoritate pe socoteala vietilor si libertatii altor oameni.
Dar ego-ul poate fi la fel de puternic in forma lui negativa, vazuta la cei care intotdeauna atrag atentia asupra nenorocirilor lor, asupra saracului de mine, sau cred ca sunt neputinciosi si lipsiti de valoare, deoarece acest lucru este la fel de egocentric. Scopul ego-ului este de a capatat o pozitie de control, asa ca ne face sa credem ca suntem cei mai destepti, bine informati si importanti, la fel de usor pe cat ne face sa ne simtim fara valoare, de neiubit, si cu siguranta nu destul de buni pentru a fi fericiti. Ego-ul „saracul de mine” este la fel de mare ca si ego-ul „eu sunt asa de puternic”.
„Cred ca principala chestiune este ego-ul negativ”, spune Mingyur Rinpoche in Be The Change. “Daca nu intelegem sentimentele altor oameni, suferinta sau comportamentul lor, atunci ceea ce percepem, ce anume ne preocupa este doar propriul nostru ego si imaginea proprie. Daca ego-ul devine prea puternic, atunci provoaca o gramada de alte emotii, precum anxietatea, singuratatea, depresia, furia, gelozia; daca ne simtim lipsiti de securitate, atunci ego-ul nostru devine chiar si mai mare, cu scopul de a ne proteja.”
Stimuland iluzia ca doar „eu” este important, ca mie si al meu trebuie sa vina inainte de noua si ale noastre, credem ca suntem ceva, ca acest „eu” este un solid, diferit, special si unic, separat de orice si oricine altceva/altcineva. Un astfel de sentiment nechibzuit al sinelui este radacina cauzala a multor suferinte, atat in propriile noastre vieti, cat si in lume; in numele lui sunt duse razboaie, familiile se destrama, si prietenii sunt lasati uitarii.
Puteti crede ca ne petrecem intreaga viata protejand, aparand si crezand in acest iluzoriu sentiment al sinelui, in timp ce pierdem o viata de intelesuri, bucurie si grija fata de altii? Cand devenim constienti de unitatea si unicitatea noastra esentiala cu toate fiintele, atunci ego-ul, acest impostor ce crede ca este seful, de fapt isi pierde slujba. De aceea va face orice este necesar pentru a-si perpetua functia.
Ipotetic, tot ce avem nevoie sa facem este sa parasim concentrarea asupra „mea”, a sentimentului nostru de separare, nevoia noastra de a ne distinge, atasamentul si atarnarea cu disperare de povestea noastra. Dar este cu mult mai usor de zis, decat de facut! In India, ego-ul este reprezentat de o nuca de cocos, intrucat aceasta este nuca cea mai greu de spart. Traditional, nuca de cocos este oferita guru-ului ca un semn al dorintei elevului de a-si preda sau a renunta la obsesia sinelui. Un astfel de gest simbolic arata ca ego-ul este considerat a fi un mare obstacol pe calea spirituala si un impediment si mai mare pentru a dezvolta adevarata bunatate si compasiune, caci este un servitor perfect, dar un stapan teribil.
Creand iluzia ca suntem praful de pe oglinda, ego-ul se asigura ca noi credem ca nu am putea niciodata fi asa de frumosi ca stralucirea de sub suprafata acesteia. Totusi cat de extraordinar este sa credem ca nu putem fi liberi, cand libertatea este adevarata noastra natura! Uitam cu usurinta diferenta intre a fi puternic in sensul de a fi egoist si obsedat de control, si a fi puternic insemnand plin de iubitoare bunatate. Adevarata putere nu este corupatoare sau abuziva; transcede lacomia si serveste pentru beneficiul tuturor.
Meditatia este esentiala pentru aceasta intelegere. „Putem controla raspunsul ego-ului cu deplinatate mentala (constiinta), meditatie, si constientizare de sine care antreneaza ‘raspunsul de odihna’, opusul ‘raspunsului de stres’ al impulsului ego-ului pentru propriul lui program” spune Brian Jones. “Raspunsul ego-ului este raspunsul omului primitiv, de pestera, din creierul reptilian fata de lume; in marea lui masura opusul raspunsului centrat pe inima, cu deplinatate mentala al compasiunii, empatiei si patrunderii. Asa cum spune Osho, faimosul invatator din India, ‘Marimea ego-ului este in directa proportie cu distanta cu care este indepartata constiinta ta de inima’.”
Surse utilizate:
http://www.care2.com/greenliving/how-you-should-treat-your-ego.html - ego
