Alimentele ar trebui sa fie sanatoase. Dar nu toate sunt asa. Peste 10,000 de aditivi sunt aprobati pentru a fi utilizati in alimente. Unii sunt aditivi directi, adaugati in mod intentionat in alimentul procesat. Altii sunt aditivi indirecti care ajung in mancare in timpul procesarii, depozitarii si ambalarii. Cum stii pe care trebuie sa-i eviti datorita riscurilor si datorita faptului ca sunt asociati cu diverse afectiuni de sanatate, inclusiv dezechilibru endocrin si cancer?
Grupul de Lucru pentru Mediu din SUA (GLM) a emis "Ghidul duzinei nocive de aditivi" care poate fi de ajutor consumatorilor, evidentiind in acelasi timp cateva lacune in sistemul legislativ. Ghidul include ingrediente asociate cu probleme grave de sanatate, aditivi interzisi sau restrictionati in unele tari si alte substante ce nu ar trebui sa existe in alimente.
Iata o lista de 12 aditivi pe care GLM ii denumeste “Duzina Nociva.”
In continuare puteti citi mai multe informatii despre alimentele care contin acesti aditivi si ce poti face pentru a-i evita.
Duzina Nociva a GLM
- Nitriti si nitrati
2. Bromat de potasiu
3. Propil paraben
4. Hidroxianizol butilat (BHA)
5. Hidroxitoluen butilat (BHT)
6. Propil galata
7. Teobromina
8. Arome secrete
9. Coloranti artificiali
10. Diacetil
11. Aditivi pe baza de fosfat
12. Aditivi pe baza de aluminiu
Nitratii si nitritii
Te-ai intrebat vreodata cum isi mentin mezelurile acea culoare roz pe rafturile magazinelor? Este din cauza ca sunt tratate cu nitrati sau nitriti – substante folosite de obicei ca agenti de colorare, conservare si pentru arome. Desi pot prelungi valabilitatea produselor si le pot pot da o culoare atragatoare, aceste substante prezinta riscuri mari pentru sanatate.
Nitritii si nitratii sunt utilizati ca si conservanti in produse din carne procesate precum bacon, salam, crenvursti si hot dogs. Nitritii, care se formeaza din nitrati, reactioneaza cu derivate formate natural din proteine, denumite amine. Aceasta reactie poate forma nitrozamine, cunoscute pentru faptul ca pot cauza aparitia cancerului. Nitrozaminele se pot forma in mezelurile tratate cu nitriti sau nitrati sau in tractul digestiv.
Studiile au asociat nitritii cu cancerul la stomac (IARC 2010). Unele date sugereaza si asocierea cu cancerul la esofag; un studiu a demonstrat un risc crescut la persoanele care consuma mai des mezeluri si produse procesate din carne (Rogers 1995; Mayne 2001). Exista dovezi ca nitritii pot fi asociati cu cancerul la creier si la tiroida, dar nu s-a stabilit inca o relatie cauzala (Preston-Martin 1996; Pogoda 2001; Aschebrook-Kilfoy 2013; IARC 2010).
Bromatul de Potasiu
Bromatul de potasiu este utilizat pentru intarirea aluatului folosit la paine sau biscuiti si pentru a-l ajuta sa creasca in timpul coptului. In California apare pe lista agentilor carcinogeni, iar agentia internationala de cancer il clasifica drept un posibil carcinogen pentru oameni (IARC 1999; OEHHA 2014). Poate cauza diverse tumori la animale, este toxic pentru rinichi si poate deteriora ADN-ul (IARC 1999). Prin coacere bromatul de potasiu isi pierde in mare parte calitatea de carcinogen, dar studii efectuate in Regatul Unit au aratat ca reziduuri de bromat sunt inca detectabile in painea finita in cantitati mici, dar semnificative (Ministerul de Agricultura, Acvacultura si Industrie Alimentara 1993).
Atat Regatul Unit cat si Canada interzic utilizarea bromatului de potasiu in alimente.
Propil Paraben
Este greu de crezut ca utilizarea propil parabenului, un perturbator endocrin, este permisa in mancare, si chiar mai greu de crezut ca este "considerat in general sigur". Studiile au descoperit ca sobolanii hraniti cu DZR(doza zilnica recomandata) de propil paraben, conform normelor, au manifestat o scadere vizibila in calitatea spermei. La aceasta doza cercetatorii au sesizat si o scadere usoara a testosteronului, care devine semnificativa la expuneri mai mari (Oishi 2002).
Propil parabenul poate afecta manifestarea genetica, inclusiv la nivelul celulelor de cancer la san (Terasaka 2006; Wróbel 2014). Propil paraben s-a aratat ca accelereaza si cresterea celulelor de cancer la san (Okubo 2001). Un studiu recent efectuat de oamenii de stiinta la Scoala de Sanatate Publica Harvard a asociat propil parabenul cu probleme de fertilitate la femei (Smith 2013).
Propil parabenul este utilizat ca si conservant in alimente precum tortilla, briose si coloranti alimentari. Oamenii pot fi expusi la acest aditiv fie direct, fie ca urmare a contaminarii in timpul procesarii si ambalarii alimentelor. Teste efectuate pe mostre colectate intre 2008 si 2012 au gasit propil paraben in peste jumatate dintre produse, printre care bauturi, produse lactate, carne si legume (Liao 2013). Intr-un studiu federal din Statele Unite, 91 % dintre americanii testati aveau un nivel usor de detectat in urina (Calafat 2010).
Hidroxianizol butilat (HAB)
Programul National de Toxicologie din Statele Unite clasifica HAB drept “potential carcinogen pentru oameni,” si este clasificat ca si carcinogen si in California (NTP 2011; IARC 1986; OEHHA 2014). Aceste clasificari au la baza dovezi consistente ca HAB cauzeaza tumori la animale, desi exista controverse daca dovezile pot fi considerate valabile si in cazul oamenilor.
Uniunea Europeana clasifica HAB ca perturbator endocrin. In doze mai mari, poate scadea nivelul de testosteron si tiroxina din hormonul tiroidei si are efecte negative asupra calitatii spermei si a organelor sexuale la sobolani (Jeong 2005).
O mare varietate de alimente contin HAB, printre care chipsurile si mezelurile. Se mai adauga in grasimi si alimente ce contin grasimi si este aprobata utilizarea sa ca potentator de aroma.
Hidroxitoluenul butilat (HTB)
Hidroxitoluenul butilat (HTB) este o substanta inrudita cu HBA, considerata "in general sigur". Si acesta este adaugata in alimente ca si conservant. Cei doi compusi actioneaza in sinergie si sunt deseori utilizati impreuna.
HTB nu apare clasificat drept carcinogen, dar sunt date care arata ca poate cauza cancer la animale. Sobolanii hraniti cu HTB au dezvoltat tumori la plamani si la ficat (EFSA 2012). HTB s-a dovedit ca genereaza modificari de comportament si afectiuni la nivelul tiroidei la animale, sugerand ca ar putea perturba semnalele endocrine (EFSA 2012). Un studiu efectuat asupra comportamentului neurologic la sobolanii expusi la HTB de-a lungul cresterii a observat efecte la nivelul capacitatilor motorii si de coordonare inainte ca animalele sa fie intarcate. (Vorhees 1981b).
Propil galata
Propil galata este utilizat ca si conservant in produse ce contin grasimi comestibile, precum crenvursti si untura. Este clasificat ca produs "considerat in general sigur" desi s-a raportat asocierea cu tumori la sobolanii masculi si tumori rare la creier la doua femele sobolan (NTP 1982). Aceste dovezi nu stabilesc o legatura cauzala intre propil galata si cancer, dar ridica intrebari importante in privinta sigurantei acestui compus chimic. O parere emisa in 2014 de Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor a concluzionat ca studiile reproductive disponibile despre propil galata sunt invechite si insuficient documentate. In plus, nu exista date complete care sa dovedeasca faptul ca propil galata este sau nu un perturbator endocrin; unele dovezi sugereaza o anumita activitate la nivelul estrogenului (EFSA 2014; Amadasi 2009; ter Veld 2006).
Teobromina
In 2010, o firma producatoare din America a solicitat FDA (acronim pentru Food and Drug Administration, agentie americana responsabila cu reglementarea alimentatiei si a medicamentelor) sa aprobe utilizarea teobrominei, un alcaloid prezent in ciocolata, cu efecte similare cofeinei, si sa o clasifice aditiv "considerat in general sigur" pentru utilizarea intr-o varietate de produse printre care painea, cerealele si bauturi pentru sportivi. Oamenii de stiinta ai FDA au pus sub semnul intrebarii clasificarea acestuia drept "considerat in general sigur", sustinand ca rata estimata a consumului mediu era de cinci ori mai mare decat nivelul raportat de firma ca fiind sigur (NRDC FOIA 2013). Acestia au sesizat si lipsa unei explicatii satisfacatoare din partea firmei legat de faptul ca nu considera o problema faptul ca animalele expuse la teobromina au manifestat modificari reproductive si de dezvoltare. Ca raspuns, firma si-a retras solicitarea, insa teobromina a fost ulterior declarata "considerata in general sigura", si este utilizata in alimente ce nu sunt verificate de FDA (NRDC 2014).
Teobromina este doar un exemplu al unei lacune mari existente la nivelul procesului de clasificare si verificare. Industria aditivilor alimentari poate clasifica o substanta "considerata in general sigura", fara macar sa notifice agentia, bazandu-se pe "comisiile de expertiza".
Acest lucru trebuie schimbat. Pentru ca aditivii sa fie clasificati "considerat in general sigur", FDA trebuie sa aiba acces la informatiile ce tin de siguranta acestora si trebuie sa-si manifeste jurisdictia asupra tuturor aditivilor clasificati drept "considerat in general sigur".
Arome secrete
Termenul “aroma naturala” se regaseste in peste un sfert dintre cele peste 80,000 de alimente aflate pe lista GML si in baza de date a Scorurilor Alimentare (o clasificare in functie de cat de sanatos este un aliment), care au numai sare, apa si zahar trecute pe etichete. “Aromele artificiale” sunt aditivi alimentari foarte comuni, ce apar pe una din sapte etichete alimentare.
Adevarul este ca atunci cand vezi cuvantul “aroma” pe eticheta produsului alimentar, nu ai nici cea mai mica idee despre chimicalele care sunt adaugate in produs sub paravanul acestui termen vag. Pentru cei care sufera de alergii alimentare mai rare sau au regimuri restrictive, acest lucru poate fi o adevarata problema.
Pe langa substantele chimice adaugate, combinatiile de arome contin deseori emulsificatori naturali sau artificiali, solventi si conservanti denumiti "aditivi accidentali", ceea ce inseamna ca producatorul nu trebuie sa mentioneze prezenta lor pe eticheta. Combinatiile de arome adaugate in produsele alimentare sunt complexe si pot contine peste 100 de substante distincte. Substantele chimice care nu sunt arome si au alte proprietati deseori reprezinta pana la 80 - 90 % din acest amestec.
Consumatorii vor fi surprinsi sa afle ca aromele denumite "naturale" sunt, de fapt, substante chimice sintetice precum solventul propilen glicol sau conservantul HAB. Extractele de arome si ingredientele derivate din culturile modificate genetic pot fi etichetate “naturale,” deoarece FDA nu a definit semnificatia termenului. (Certificarea organica de "aroma naturala" trebuie sa indeplineasca anumite conditii mai stringente si nu pot include ingrediente modificate genetic sau sintetic.)
Firmele producatoare de amestecuri de arome sunt deseori aceleasi care produc substantele chimice din parfumuri si cosmetice. GLM promoveaza transparenta in privinta ingredientelor folosite in potentatorii de arome si considera ca amestecurile de arome trebuie tratate in acelasi fel.
Coloranti artificiali
Colorantii artificiali sunt deseori utilizati pentru a mari gustul alimentelor cu o valoare nutritionala foarte mica. S-au pus sub semnul intrebarii siguranta unei clase de coloranti sintetici si contaminanti din alti coloranti artificiali.
Colorantii Caramel III si IV, de exemplu, pot fi contaminati cu 4-metilimidazol (4-MEI), responsabil pentru aparitia de tumori intr-un studiu efectuat in cadrul Programului National de Toxicologie (PNT 2004). Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara si-a exprimat ingrijorarea si legat de contaminarea cu furan, asociat cu aparitia cancerului (EFSA 2011b).
Unele studii au descoperit ca amestecurile dintre colorantii sintetici si conservantul benzoat de sodiu sunt asociate cu hiperactivitatea (Bateman 2004; McCann 2007). Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara a concluzionat ca amestecurile de coloranti sintetici pot avea “un efect redus si semnificativ statistic asupra activitatii si atentiei copiilor,” si acest efect poate deveni o problema pentru anumiti copii mai sensibili (EFSA 2008a). Alte studii nu au gasit nicio asociere intre hiperactivitate si colorantii alimentari sintetici (Arnold 2012; EFSA 2008a).
Evitarea colorantilor artificiali precum Caramel III si IV poate fi dificila. Normele actuale permit producatorilor din industria alimentara doar sa mentioneze pe eticheta denumirea de colorant artificial daca este un ingredient aprobat. Insa consumatorii ar putea evita cu usurinta colorantii sintetici daca acestia ar aparea pe eticheta cu denumirea lor completa, cum ar fi Galben 5
Diacetil
Problemele ridicate de aditivii alimentari nu-i preocupa doar pe consumatori; unele au fost asociate cu afectiuni grave la locul de munca. Diacetilul, folosit ca potentator de aroma ce imita untul pentru popcorn-ul care se face la microunde, este asociat cu o afectiune respiratorie grava si ireversibila denumita bronsiolita obliteranta, care provoaca inflamatii si poate afecta permanent caile respiratorii. Diacetilul se mai foloseste si ca potentator de aroma in produse lactate precum iaurtul si branza, dar si pentru "aromele maronii" precum caramelele si artarul sau in aromele de fructe precum capsunile si zmeura (OSHA 2010).
S-au identificat o serie de domenii in care au aparut afectiuni respiratorii, incepand cu o investigatie facuta in 2000 asupra unor fosti angajati la o fabrica de popcorn pentru microunde (NIOSH 2004). Intr-unul dintre cazuri, Institutul National pentru Siguranta si Sanatatea Ocupationala a descoperit afectiuni la plamani la 11 dintre 41 de muncitori implicati in procesul de productie - de doua sau trei ori numarul estimat. Reactia la tratament a fost minima sau a lipsit cu totul, iar muncitorii cu forme grave, dintre care unii aveau varste de doar 30 de ani, au ajuns sa aiba nevoie de transplant de plamani.
Preocuparile din domeniul sanatatii muncii asociate cu substantele chimice din arome privesc mai multi aditivi, nu numai diacetilul. Au fost identificate si alte substante chimice din compozitia aditivilor alimentari care pun sanatatea muncitorilor in pericol, printre care 2,3-pentanedionul si acetaldehida.
Fosfatii
Fosfatii sunt printre cei mai cunoscuti aditivi alimentari, prezenti in peste 20,000 de produse. Pot fi folositi in panificatie, pentru reducerea acidului si imbunatatirea retentiei umiditatii si a fragezimii in mezeluri. Fosfatii sunt deseori adaugati in alimente procesate extrem de nesanatoase, precum produsele de fast food. In cazul persoanelor ce sufera de afectiuni ale rinichilor, nivelul ridicat de fosfat in organism este asociat si cu bolile de inima si cu moartea (Ritz 2012).
In cazul persoanelor ce nu sufera de afectiuni ale rinichilor, un studiu a asociat nivelul ridicat de fosfor in sange cu un risc crescut cardiovascular (Dhingra 2007). Alt studiu care a urmarit peste 3,000 de persoane timp de 15 ani a descoperit o asociere intre fosforul alimentar si bolile de inima. Alt studiu a raportat rezultate similare (Foley 2009; Cancela 2012). Ramane inca de stabilit daca exista o corelatie reala intre consumul de produse alimentare cu continut de fosfati si problemele de sanatate. Studiile in acest sens continua si preocuparile pentru sanatate raman in alerta.
Aditivi cu aluminiu
Aluminul poate exista in mod natural in alimente, dar oamenii sunt expusi la el in principal prin aditivii alimentari (EFSA 2008b). Aluminul se poate acumula si poate ramane in corp in special la nivelul oaselor. Aditivii ce contin aluminiu, precum sodiu aluminiu fosfat si sodiu aluminiu sulfat, sunt folositi ca stabilizatori in multe alimente procesate.
Animalele expuse la aluminiu in uter si in timpul cresterii au manifestat efecte la nivel neurologic precum modificari de comportament, capacitate de invatare si raspuns motoriu. Neuro toxicitatea a avut loc la persoanele care faceau dializa si primeau intravenos doze mari de apa impurificata, dar nu s-a putut stabili o relatie directa intre aditivii alimentari cu aluminiu si efectele neurologice (Schreeder 1983; EFSA 2008b). S-a avansat si o asociere cu Alzheimer si alte afectiuni neuro degenerative, dar asocierea nu este inca suficient de documentata pentru o concluzie finala clara (Bondy 2013). Desi nu exista inca suficiente dovezi stiintifice care sa stabileasca o legatura clara intre aditivii alimentari pe baza de aluminiu si efectele lor asupra sanatatii, utilizarea acestora pe scara larga justifica inscrierea lor pe "lista neagra".
Sursa utilizata:
http://www.care2.com/greenliving/12-food-additives-you-should-stop-eating.html - aditivi alimentari
